FERMA AUTARHICĂ
Celula stem a societății



Acest sistem capitalist este bazat pe sclavie. În timp ce un grup relativ mic, aflat în fruntea societăţii, obţine averi uriaşe fără munca fizică sau intelectuală, cei de jos sunt puşi să muncească din greu, pentru un străin, pe bani puţini. Din salariu iţi plăteşti facturile şi te duci la magazin, deci tot la un străin, să-ţi cumperi cele necesare. Tendinţa este ca salariul să se diminueze şi preţurile să crească. Asupra acestei tendinţe nu ai nicio influenţă, cu toate că ea poate avea urmări fatale pentru tine.

Eşti dependent de acest sistem, eşti prizonierul acestui cerc vicios şi eşti tratat mai rău decât un sclav. Aceasta dependenţă este dorită de sistem, şi asta pentru ca să ne ţină în sclavie. În trecut, sclavul era considerat propietate personală şi i se oferea mâncare, îmbrăcăminte şi un acoperiş deasupra capului, pe toată durata vieţii. Această siguranţă nu i se oferă, însă, angajatului de astăzi. Dacă îşi pierde slujba el are şanse foarte mari de a pierde totul, chiar şi locuinţa sa.

Chiar şi cei care în acest moment se simt feriţi de sărăcie pot oricând să aibă surpriza de a-şi pierde poziţia actuală şi de a se vedea confruntat cu aceasta problemă. În afară de aceste aspecte mai este încă un lucru care îi priveşte chiar şi pe superbogaţi.

Întrebarea este:

Ce se întâmplă cu noi dacă sistemul acesta nu mai poate funcţiona şi intră în colaps total???

Colapsul sistemului poate veni mai repede decât ne aşteptăm şi poate avea cauze diverse.

Cauze endogene şi tectonice:
cutremure de pământ, erupţii vulcanice, ploi cu cenuşă, izbucnirea de gaze toxice din vulcani, tsunami, căderi de meteoriţi

Cauze gravitaţionale:
prăbuşiri de stânci, alunecări de pământ, mlaştini, avalanşe

Cauze climaterice:
anomalii climatice precum: vreme rea, evenimente extreme climatice, inundaţii în urma furtunilor, furtuni, orcane, tornade, huricane, taifun, ploi îndelungate, ploi puternice, haos din cauza zăpezii, căderi de grindină, gheaţă, ploi de gheaţă, secetă, smog.

Alte cauze:
invazie de paraziţi, altfel de invazii, epidemii

Între anii 1900 şi 2010 au fost înregistrate, în Baza Internaţională de Date a Dezastrelor(International Disasters Database) a Organizaţiei Mondiale de Sănătate(WHO), în total 9.195 de catastrofe extreme. Numărul de victime ale catastrofelor naturale sunt de 80.000 pe an. Aceste catastrofe au omorât, rănit şi lăsat pe drumuri milioane de oameni. De multe ori, aprovizionarea cu alimente şi medicamente intră în colaps, ceea ce ducea deseori la jafuri şi haos.

La aceste catastrofe naturale se adaugă de multe ori şi cele făcute de mâna omului ca spre exemplu: accidente chimice, accidente atomice, atacuri teroriste, războaie, revolte sociale, conflicte armate şi crize de aprovizionare. Inclusiv acestea au produs pagube mari şi au costat milioane de vieţi omeneşti.

Adeseori, teritorii întinse au fost nimicite şi populaţii întregi au fost alungate de pe pământurile lor. Organizaţia pentru popoare ameninţate(die Gesellschaft fuer bedrohte Voelker) relatează că intervalul de timp din 1900 până în 2000 a fost cel mai sângeros secol din istoria omenirii. 250 de milioane de oameni au căzut victime catastrofelor de tot felul.

10 milioane au murit în primul razboi mondial, iar în al doilea război mondial au pierit 50 de milioane de oameni. Peste 100 de milioane de oameni au fost victimele regimurilor comuniste din URSS, China, Cambogia, Afganistan şi alte state.

Cel puţin 50 de milioane de morţi s-au înregistrat în peste 200 de războaie şi războaie civile, care de multe ori au fost însoţite de genocide şi crime de război. Cel puţin 50 de milioane de oameni au murit datorită războaielor de colonizare şi datorită crimelor împotriva umanităţii în timpul decolonizării.

În prezent avem de a face cu un alt mare dezastru: CRIZA FINACIARĂ MONDIALĂ.

Criza a produs, până acum, milioane de şomeri, ceea ce are urmări grave pentru pacea socială. Criza economică din 1929, care a început în SUA, a dus în numai câteva ore la colapsul celei mai puternice economii din lume. În naţiunile industralizate s-au înregistrat şomaj masiv şi sărăcie extremă. Urmarea a fost cel de-al doilea război mondial, în care au murit milioane de oameni. Mulţi au pierdut tot ce au avut.

Peste tot în lume se înregistrează un număr tot mai des de revolte şi manifestaţii. Serviciile secrete avertizează şi guvernelor au început să le fie frică de propriile lor popoare.

Reprezentanţi de vârf ai Uniunii Europene prognostichează pentru viitor cele mai mari turbulenţe sociale ale secolului şi asta peste tot în UE. Aceste griji sunt bine întemeiate, căci naţiunile sunt mânioase pe politicienii inactivi şi pe bancherii iresponsabili. De aceea Bruxellesul a instituit o staţie de monitorizare pentru turbulenţele sociale din cadrul uniunii.

Iată un proiect, prin care omul se poate elibera de această sclavie şi îşi poate asigura viaţa pe mai departe, chiar şi în cazul colapsului total al sistemului actual. Este vorba despre un proiect cadru, un proiect în care sunt prezentate principiile de realizare. Aici doresc să vă prezint conceptul de fermă autarhică, fermă ce funcţionează, în mod ideal, independent de sistem. Ea este o „celulă stem” a societăţii pentru că, după cum veţi vedea, ea are o capacitate regeneratoare asupra economiei, asupra societăţii şi chiar asupra politicului.

Cuprins:

1.Descrierea principială a fermei autarhice
2.Mini-ferma autarhică
3.Casa ecologică
4.Independenţa energetică
5.Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă
6.Independenţa economică
7.Independenţa de sistemul de încălzire
8.Independenţa de sistemul de canalizare
9.Avantajele fermei autarhice


Comandă cartea tipărită: „FERMA AUTARHICĂ” de pe butonul de mai jos:

Această carte are peste 400 de pagini. Cuprinsul cărții este afișat mai jos.


-1-
Descrierea principială a fermei autarhice



Autarhie vine de la noţiunea greacă autárkeia care înseamnă independent sau autonom.
Ferma autarhică este o gospodărie familială şi o unitate economică care, în varianta ideală, se poate întreţine singură, deci îşi produce singură energia necesară şi poate crea atât pentru sine cât şi spre vânzare diverse produse agricole.

În consecinţă, ferma noastră va fi independentă din punct de vedere economic, energetic, al sistemului de încălzire şi canalizare, al aprovizionării cu apă. În afară de aceste aspecte, ea se va realiza cu costuri minime şi cu materiale ecologice. Construcţia ei, dar şi munca în această fermă se va face printr-o combinaţie de tehnici tradiţionale şi tehnologii ultramoderne care asigură o agricultură durabilă, sustenabilă, integrată şi ecologică.

Astfel, se folosesc metode de cultivare a pământului bazate pe cele mai noi cunoştinţe ecologice, ce au dovedit că metodele de cultivare tradiţionale sunt în concordanţă cu natura şi pe termen lung mult mai profitabile, deoarece natura, cea care de fapt face posibilă viaţa, rămâne intactă.

În paralel cu metodele tradiţionale de cultivare ale pământului se folosesc tehnologii moderne precum energia regenerabilă, adică energia solară, eoliană, hidraulică şi cea pe bază de biomasă.

Mai mult decât atât, această fermă se poate proiecta în aşa fel încât, nu numai să se poata întreţină singură, ci şi să poată să vândă produse agricole şi energie, ceea ce o face independentă din punct de vedere economic.

Este independentă de:
-sistemul financiaro-bancar
-sistemul de alimentare cu apă
-sistemul de canalizare
-sistemul de încălzire
-sistemul de aprovizionare cu alimente
-sistemul energetic

În plus:
- produce energie electrică
- creează produse alimentare şi servicii
- are costuri minime de construcţie
- foloseşte materiale naturale
- poate fi folosită ca bază de cercetare ştiinţifică asupra principiilor agriculturii durabile şi ecologice


-2-
Mini-ferma autarhică



În acest capitol doresc să concretizez mai mult ferma noastră autarhică. Sigur că ea se poate proiecta diferit în funcţie de numărul membrilor şi de condiţiile concrete de la faţa locului. Deci poate avea dimensiuni diferite. Totuşi, pentru a fi mai concreţi voi alege o mini-fermă care ar trebui să asigure existenţa a patru până la opt membri, în speţă doi adulţi şi restul copii.

Pentru a putea supravieţui, o persoană are nevoie de o suprafaţă agricolă de 2.500 m² până la 5.000 m². Deci, o familie formată din doi adulţi şi doi copii se pot hrăni de pe o suprafaţă de cca. 1 ha până la 2 ha. Pentru o mini-fermă sunt necesare: 2 vaci, 3 porci, 12 găini. 1 ha trebuie folosit pentru păşune şi pentru obţinerea fânului.

Există posibilitatea ca, pentru cei ce nu doresc să crească animale, să se cultive o grădină de zarzavaturi, legume şi pomi fructiferi pe suprafaţa de 1 ha. Este bine să se construiască colonii de astfel de miniferme, eventual un întreg sistem la nivel naţional, european şi de ce nu mondial. Printr-un sistem de colonii se urmăreşte unirea sinergiilor care se nasc, întărirea capacităţii de a se autoapăra împotriva desfiinţării lor, ajutor reciproc şi solidar dar şi schimbul de experienţă pentru optimizarea permanentă a lor.


-3-
Casa ecologică



Casa autonomă, de tip autarhic, este un sistem ce îşi produce singură energia necesară, nu are nevoie de alimentare cu apă şi nici de canalizare. Ea se poate încălzi parţial sau total singură, iar costurile de construcţie sunt minimale. Pe scurt spus casa autarhică are urmatoarele proprietăţi:

-construcţia ei nu necesită cunostinţe de specialitate
-costuri minimale de construcţie
-îşi produce singură energia de care are nevoie
-nu are nevoie de vreun sistem exterior de alimentare cu apă
-nu are nevoie de sistemul de canalizare
-se încălzeşte total sau parţial singură
-se construieşte din materiale naturale
-este ecologică şi sustenabilă
-mai prezintă şi alte avantaje precum: clima este mai sănătoasă, rezistă la furtuni şi cutremure etc.

Există următoarele tipuri de case autarhico-ecologice:
-casa ecologică din pământ
-casa din baloţi de paie

Casa ecologică din pământ

Casa ecologică din pământ bătătorit este o bună alegere pentru constructorii care vor să protejeze mediul. O casă din pământ bătătorit foloseşte ca material principal de construcţie chiar pământul de sub picioare. Aceasta metodă este cu adevărat verde pentru că ea nu face uz de piatra de carieră, cherestea sau cărămidă, ce sunt materiale transportate pe distanţe lungi. Bineînţeles că există avantaje şi dezavantaje ale acestui tip de construcţie.

O casă din pământ bătătorit este ideală pentru utilizarea căldurii solare. Pereţii groşi şi denşi absorb căldura solară şi o eliberează treptat în interiorul casei pe timpul nopţii. Acest lucru ajută la scăderea costurilor de încălzire pe timpul iernii, aceste case fiind răcoroase pe timpul verii. Pământul este un material accesibil tuturor, căci se poate găsi în apropriere. El poate fi procurat chiar din săparea unei gropi pentru beciul casei respective. Construirea unei case din pământ permite forme ingenioase şi proprietarul poate ajuta la procesul de construcţie pentru că aceasta nu necesită cunoştinţe de specialitate. Prin aceasta se economisesc bani.

Avantajele casei din pământ:
-conditii climatice de locuit optimale
-umiditatea aerului este de cca. 50%
-economisirea de până 50% din energie
-sunt foarte stabile şi rezistente la furtuni
-pe acoperişuri se pot cultiva plante diverse

Casa din baloţi de paie

Casa din baloţi de paie este o construcţie demnă de încredere, datorită costului redus, a eficienţei termice şi a adaptabilităţii în funcţie de locul destinat construirii. Costul estimativ a unei astfel de case este de doar 6.000 de euro.

Partea de bază a casei se face din cauciucuri uzate de automobil, care se umple cu nisip şi pietriş. Asta pentru a evita umezeala, care este un pericol pentru baloţii de paie. Se face un schelet de lemn, care este mai apoi umplut cu baloţi de paie. Apoi, peretele se îmbracă într-un amestec de argilă, nisip, apă, şi rumeguş care funcţionează ca mortar. Acoperişul se prelungeşte mai mult în jos, aşa încât ploaia să cadă cât mai departe de casă.

Casele construite astfel sunt uimitor de rezistente. Avantajul este că locuinţa menţine o temperatură optimă, fiind supereficientă energetic datorită grosimii de 60-100 cm a zidului. Pereţii, când sunt acoperiţi cu tencuială din var sau pământ, respiră, adică lasă vaporii să treacă fără risc de condens. Casa din baloţi de paie mai are şi alte calităţi, printre care o rezistenţă la foc, cutremure şi sonorizare neaşteptat de bune.

Un perete din baloţi nu e complet rigid, asta pentru că, toate materialele folosite sunt flexibile, lucrează pe întreaga perioadă de viaţă a construcţiei şi absorb atât şocurile unui cutremur cât şi sunetele mult mai bine în comparaţie cu prefabricatele, iar materialele folosite sunt 100% ecologice şi reciclabile.

Deci, pe scurt avantajele acestui tip de casă:
-izolează căldura foarte bine
-menţine în casă un aer de bună calitate
-baloţii de paie sunt izolatori acustici foarte buni
-izolează prin presarea baloţilor împotriva gândacilor
-economiseşte costurile de încălzire
-vara păstrează răcoare şi iarna menţine căldura
-costurile de construcţie sunt foarte mici
-este rezistentă la cutremure
-materialele sunt ieftine şi reciclabile

Baloţii de paie nu sunt uşor inflamabili, aşa cum s-ar crede, ci sunt categorizaţi în clasa normală de inflamabilitate, ceea ce corespunde unui perete de beton gros de 20 de cm.


-4-
Independenţa energetică



O gospodarie, în medie, consumă cam 3.500 kWh. Ca să aflaţi mai exact consum gospodăriei dvs., uitaţi-vă pe fiecare consumator de energie şi scrieţi-vă numărul de kW consumați pe oră, după care aflați numărul de ore în care acest consumator electric este conectat la curent. Energia electică necesară o aflaţi prin înmulțirea numărului de kW cu numărul de ore în care consumatorul este în folosinţă. Așa puteți afla cantitatea de energie electrică care vă este necesară, spre exemplu, pe timp de un an de zile.

Iată formula:

E (KWh) = P (KW) x T (ore) unde:
E este energia electrică şi se măsoară în Wh şi are ca multiplu KWh
P este puterea şi se masoară în W având ca multiplu KW
T este timpul în care consumatorul electic funcționează şi se măsoară în ore

Cantitatea de energie, necesară pentru gospodăria dvs., vă este de folos pentru a va dimensiona turbina de vânt, panourile solare şi moara hidraulică.

Pentru a asigura independența energetică a mini-fermei se pot folosi următoarele tehnologii:

-tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă
-energie solară indirectă pasivă(perete-Trombe)
-sisteme de încălzire solară
-sisteme fotovoltaice
-turbine eoliene
-tehnologia de recuperare a căldurii
-folosirea energiei hidraulice
-folosirea pompei hidraulice cu soc
-folosirea tancului septic
-sistem de fermentație anaerobă

Tehnologia bioclimatică numită şi energie solară directă pasivă

Tehnologia bioclimatică este de fapt tehnologia care prin arhitectura, prin orientarea edificiului și prin materialele folosite acumulează în mod optimal energia solară, fiind astfel încălzita de aceasta energie, astfel încât nu este nevoie de o altă aparatură de natura tehnică. Pentru a înmagazina cât mai multa energie, casa trebuie să aibă o suprafață cât mai mare orientată spre soare și pe aceasta suprafață vor fi montate ferestrele, eventual pe aceasta suprafață va fi concepută o seră. În afară de acest aspect se folosesc materiale ce absorb foarte bine energia solară.

Energie solară indirectă pasivă(perete-Trombe)

Peretele Trombe poarta numele inginerului francez Félix Trombe, care în anul 1950 a construit un perete de culoare închisă şi izolat termic, aşa încât el putea să înmagazineze multă energie solară. În faţa acestui perete se montează un strat de sticlă sau plastic pentru a transforma energia solară în căldură şi pentru a stabiliza climatic construcția. Peretele este încălzit de soare pe timpul zilei și înmagazinează energie sub formă de căldură. Căldura este degajată pe timpul serii în interiorul încăperii. Prin aceasta diferență de fază, în casă e cald pe timpul serii, iar pe timpul zilei peretele înmagazinează căldura fără să o degajeze în încăpere.

Sisteme de încălzire solară

Un sistem de încălzire de tip solar este de fapt un colector solar, denumit şi panou solar termic, care captează energia solară conţinută în razele solare şi o transformă în energie termică. Randamentul acestor colectoare este ridicat fiind în jur de 60 % - 75 %, deoarece pentru producerea de energie termică este utilizat spectrul întreg al radiaţiei solare. Există două tipuri de colectoare solare şi anume: colectoare plate şi colectoare cu tuburi vidate.

Sisteme fotovoltaice
Sistemele de tip fotovoltaic sunt de fapt panouri solare fotovoltaice care spre deosebire de un panou solar termic transformă energia luminoasă din razele solare direct în energie electrică. Componentele principale ale panoului solar reprezintă celulele solare. Panourile solare fotovoltaice se utilizează separat sau legate în baterii pentru alimentarea consumatorilor independenți sau pentru generarea de curent electric.

Turbine eoliene

O turbină eoliană se poate confecţiona de către oricine. Primul pas este dimensionarea corectă a microcentralei eoliene. De aceea este necesar să ştii cantitatea de energie ce îţi este necesară. Apoi urmează determinarea unei locaţii potrivite pentru amplasarea turbinei. Pentru aceasta se masoară intensitatea şi constanţa vântului pe perioada de un an. După aceasta, hotărăşti dimensiunea turbinei de care ai nevoie şi confecţionezi microcentrala eoliană.

Iată piesele componente:

1. generatorul (motor/alternator)
2. elicea sau palele
3. coada sau stabilizatorul
4. stâlpul sau suportul
5. bateriile şi invertorul de putere (pentru a transforma curentul CA în CC)

Sistem de ventilație descentralizat cu recuperarea căldurii

Există sisteme de ventilaţie cu recuperare de căldura care pot să micşoreze pierderea de căldura prin faptul că ele transformă emisiile termice în căldură. În casă este montată o instalaţie de ventilaţie. În pereţii interiori, spre exemplu în tavan, în baie, în podea, sunt montate conducte sau făcute canale plate, care după montare nu se pot observa. Astfel, dispare aerul consumat, mirosurile şi umiditatea. Aerul aspirat şi cald va fi folosit pentru a încălzi aerul proaspăt de la, spre exemplu, 0°C la 18°C. Aerul proaspăt şi încălzit va fi introdus în sufragerie, dormitor şi celelalte camere de locuit, astfel încât, chiar şi iarna, va fi în casă o temperatură de 18 °C fără a avea nevoie de vreun surplus de energie.

Randamentul de recuperare a căldurii în cazul sistemelor este de minim 76% până la 98%. Acest randament ridicat permite reducerea consumului de energie necesară încălzirii sau răcirii spaţiilor.

Folosirea energiei hidraulice

În cazul în care în aproprierea casei dvs. aveţi o apă curgătoare, puteţi să vă construiţi şi o moară de apă. Cu ajutorul acesteia vă puteţi asigura un surplus de energie.

Folosirea pompei hidraulice cu şoc

Pompa hidraulică cu şoc este un dispozitiv mecanic de pompat apa a cărei funcţionare este cauzată de şocul hidraulic. Ea foloseşte energia hidraulică a apei captate în scopul pompării ei, fiind mai economică ca pompele clasice sau solare. Cu cât diferenţa de nivel, de la captare la dispozitivul mecanic, este mai mare cu atât și înălțimea de pompare este mai mare, raportul fiind de 1:8 (el poate fi îmbunătățit). Deci, performanţele pompei cu șoc sunt dependente de mărimea presiunii hidrostatice a coloanei de apă de la sursa de alimentare. Debitul pompat poate reprezenta 25% – 30% din debitul sursei. Modul de instalare este simplu, cu investiţii minime în amenajare. Randamentul pompei poate fi mărit printr-o proiectare şi construcţie adecvată, utilizând ecuaţiile corzii vibrante pentru dimensionare şi a unor materiale rezistente şi omogene.

Se mai poate obtine energie cu ajutorul:
1-Sistemului de fermentaţie anaerob
2-Tancului septic


-5-
Independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă



Pentru a crea independenţa de sistemul hidrotehnic de alimentare cu apă, putem folosi apa de ploaie filtrată ca apă potabilă şi apa de ploaie nefiltrată în gospodărie, ca spre exemplu la spălarea rufelor, la clătirea vaselor şi pentru igiena personală.


-6-
Independența economică



Independenţa economică o obţinem prin cultivarea pământului, creşterea animalelor şi obţinerea de produse alimentare.

Foarte mulţi dintre noi cred că activitaţile legate de cultivarea pământului, creşterea animalelor şi producerea alimentelor, ar însemna şi multă muncă dar şi suprafeţe mari de pământ. Aceasta nu este însă chiar aşa. Există metode de cultivare, ce sunt simple, necesită suprafeţe mici şi prin care se obţine destul de mult pentru a-ți hrăni familia. Avantajul este că nu mai ai nevoie de bani pentru a cumpăra alimente, omul se hrăneşte în mod sănătos şi nu din alimentele cu diverşi conservanţi de pe piaţă, poate vinde surplusul obţinut şi se lucrează în natură şi cu natura. În afară de acest aspect, nu mai sprijini concernele mari care produc alimente cu ajutorul sclavilor şi a conservanţilor chimici. Alt avantaj deloc de neglijat este faptul că în caz de criza poţi supravieţui şi lucrezi pentru tine însuţi.

Independenţa economică înseamnă şi libertatea persoanei.

Iată câteva metode de cultivare eficientă a plantelor şi a pământului.

Cultura hidroponică

Cultura hidroponică este cultura plantelor în soluţii nutritive și fără sol. Ea este în special folosită pentru producerea de legume sau de flori, unde succesiunea ciclurilor de producţie este mai mare şi rentabilitatea culturilor foarte ridicată. Seminţele se aşează direct în tăvi din material plastic, foarte apropiate unele de altele. Tăvile se așează pe o masă uşor înclinată, astfel încât apa să se scurgă cu viteză mică. Astfel vor fi udate plantele cu o soluţie de elemente nutritive. Apa se scurge la celălalt capăt al mesei într-un recipient din care este pompată apa înapoi în tăvile de plastic.

Avantajele acestui mod de cultură a plantelor

-poţi să te asiguri încontinuu cu furaje verzi, în condiţii de înaltă calitate şi grad ridicat de consumabilitate

-durata unui ciclu de producţie este de numai 7-10 zile, realizându-se într-un an în jur de 30 de cicluri de producţie

-pentru 1 kg de masă verde de cultură hidroponică se consumă numai 2-3 litri de apă, în timp ce pentru cultura în câmp sunt necesari 80-100 litri de apă, astfel încât cantitatea de apă consumată se reduce cu cca. 90%-95%

-suprafaţa necesară cultivării, se reduce enorm, astfel încât pe o suprafaţă de mărimea unei camere, se poate cultiva atâta masă verde cât pe o suprafaţă de câmp de 12 hectare

-furajul obţinut prin procedeul hidroponic este foarte bogat în aminoacizi, enzime, vitamine, iar cercetările efectuate demonstrează o creştere a producţiei de lapte şi de carne, a calităţii lânei şi îmbunătăţirea indicilor de reproducţie la animalele crescute cu aceste furaje

-amortizarea cheltuielilor este de durată scurtă, iar costul furajului hidroponic este de zece ori mai scăzut decât cel al furajului tradiţional, cultivat în câmp

Permacultura

Prin permacultură se creează un habitat în care sunt folosite optimal posibilitatile mediului înconjurător şi abilitaţile animalelor şi ale plantelor. Se creează o armonie naturală între pamant, apă şi vieţuitoare. Astfel, plante care emană azot sunt amplasate lângă cele care au nevoie de mult îngrăşământ şi care la rândul lor sunt amplasate lângă cele care se pot apăra împotriva insectelor. Se creează astfel o simbioză optimală.

Aquaponics

Aceasta metodă întrebuințează legătura care există între acvacultură şi hidrocultură pentru a produce alimente. Legume, plante aromatice și medicinale se pun în recipiente fără pământ, în care se găsește apa reziduală de la un izlaz cu pești. Rădăcinile plantelor absorb substanțele hrănitoare, adică nutrienții, din apa reziduală și o filtrează, așa încât ea este curățită și îmbogățită cu oxigen. Apa curată și cu oxigen se poate introduce din nou în izlazul cu pești. Acesta este un ciclu natural în care se poate produce hrană într-o seră sau în aer liber.

Cultivarea plantelor în seră

În Romania, din cauza frigului, o mare parte a anului nu poate fi folosită pentru a cultiva ceva în aer liber. În acest caz putem folosi sera pentru a cultiva legume, flori dar şi alte plante. Putem să construim o seră cu ajutorul unei folii de plastic sau cu pereţii din sticlă.

Metode de conservare tradițională a produselor alimentare

Produsele alimentare sunt supuse alterării, sub influența oxigenului și a bacteriilor. Susceptibilitatea la alterare limiteaza perioada de timp în care calitațile lor pot fi păstrate. Conservarea, prin diferitele sale metode, prelungește durata de valabilitate a produselor alimentare. Avantajele sunt multiple: putem cumpăra și prepara mai rar cantități mai mari de hrană, putem păstra alimentele dincolo de sezonul producerii lor, pentru a putea avea o alimentație mai bogată şi mai diversificată.

Principiul conservării constă în reducerea numărului de bacterii de alterare din alimente și realizarea unui mediu în care dezvoltarea bacteriilor să nu fie posibilă (excesiv de uscat, de sărat, de dulce sau de acid) și izolarea de oxigen. Există și compuși chimici care inhibă creșterea microorganismelor și deci care au proprietăți de conservanți.

Unele alimente naturale au proprietăți intrinseci de conservare: fructele acide (mere, citrice), care sunt și bogate în vitamina C cu rol antioxidant, cele cu coaja tare (nuci, alune – „ermetic” închise și bogate în vitamina E cu rol antioxidant).

Conservarea alimentelor este o tehnică veche de sute sau chiar mii de ani. Ea constă din uscarea la soare sau la foc cu lemne, păstrarea legumelor în oțet, conservarea cărnii în gheața sau zăpadă, conservarea în grăsime sau zahăr, sărarea, afumarea. Iată câteva din aceste metode tradiționale de conservare:

1-Uscarea alimentelor

Uscarea alimentelor se poate realiza prin deshidratare parțiala, concentrare, sau cvasi-totală. Metoda prezintă avantajul reducerii volumului și greutății alimentelor și dezavantajul pierderii unor vitamine.

Concentrarea - întâlnită la lapte, sucuri de fructe și legume presupune evaporare, fierbere, sedimentare sau centrifugare, care conduc la creșterea concentrației unor componente ale alimentului. Combinată cu tratamentul termic și cu ambalarea ermetică, ea poate mări durata de păstrare a alimentului cu mai multe zile sau săptamâni. Exemple uzuale sunt laptele concentrat, bulionul sau pasta de roșii, sucurile și siropurile concentrate.

Deshidratarea totală se practică în cazul produselor precum: lapte, ouă, verdețuri, legume, fructe, produse cerealiere și constă în reducerea aproape totală a conţinutului de apă din alimente. În formă uscată, alimentele se pot păstra luni sau chiar ani.

2-Sărarea alimentelor

Sărarea cărnii, brânzei și a peștelui ca metodă de conservare se face atât cu sare uscată, cât și umedă , adică cu saramură. Sarea marește capacitatea de conservare, dar modifică și gustul și textura alimentelor. Deseori este urmată de refrigerare sau afumare, ca o a doua metodă de conservare.

3-Afumarea alimentelor

Afumarea este o alta metodă de conservare naturală, folosită din vechime pentru brânzeturi, carne, pește. Acțiunea de afumare constă în expunerea alimentului la fum de lemn de anumite esențe. Unele componente din fum se depun pe suprafața alimentului și exercită o acțiune antiseptică, acesta căpătând, în plus, un gust și un miros specific. Mezelurile proaspete se afuma maxim trei ore, carnea de porc 12-18 ore, în cazul produselor cu păstrare îndelungată, cum ar fi spre exemplu slănina, fiind necesare chiar câteva zile.

4-Conservarea fructelor

Pentru conservarea fructelor se foloseste zahărul. În vechime se utiliza mierea. Zahărul în concentrație mare inhibă dezvoltarea bacteriilor de alterare. Pentru obținerea siropurilor și a dulcețurilor este nevoie și de fierbere.

5-Procedee termice de conservare

Procedeele termice de conservare sunt cunoscute demult, dar de-abia din secolul trecut sunt aplicate pe scară largă, în industrie, ca și în gospodărie. Ele sunt tratamente termice ce presupun fie temperaturi ridicate, în zona de 100 grade Celsius, fie temperaturi joase, de refrigerare sau de congelare.

Prin congelare se realizează conservarea fructelor, legumelor, a cărnii și a peștelui, folosindu-se temperaturi cuprinse între -18 si -40 gr. C. Volumul alimentelor crește cu 6-7%. Proprietățile și substanțele lor nutritive sunt păstrate mai mult timp, 3-12 luni. Congelarea păstrează cel mai bine calitățile nutritive ale alimentelor, chiar dacă la decongelare o parte din apa conținută în țesuturile vegetale sau animale este eliberată, prin spargerea membranei celulare.

Cea mai uzuală metodă prin care se realizeaza păstrarea alimentelor și menținerea calităților lor naturale pentru câteva zile este refrigerarea. Lactatele, fructele, legumele, peștele și carnea sunt răcite la o temperatură cuprinsă între 0 și 4 gr. C.

Conservarea produselor se poate face și cu ajutorul temperaturilor ridicate. Expunerea la temperaturi ridicate distruge cea mai mare parte din bacteriile prezente în interiorul și pe suprafața alimentelor. Cele mai cunoscute metode sunt: pasteurizarea și sterilizarea.

Pasteurizarea laptelui, sucurilor, compoturilor, a berii, a vinului, precum și a semiconservelor și a peștelui presupune încălzirea acestora pentru o perioadă foarte scurtă, de câteva minute până la o jumătate de oră, la temperaturi cuprinse între 60 și 95 grade C, urmată de o răcire rapidă. Datorită timpului foarte redus al acțiunii termice, alimentele își păstrează valoarea nutritivă. Alte alimente ce suferă tratamente termice oarecum similare, de fierbere sau opărire sunt: mezelurile și cașcavalul. Prelungirea durabilității alimentelor prin procedee de pasteurizare sau similare variază foarte mult, în funcție de aliment: pentru alimente de origine animală ea este de ordinul zilelor, dar pentru sucuri sau bere este de ordinul a 4 – 6 luni.

Sterilizarea permite păstrarea alimentelor pentru o perioadă mai mare de timp, și anume de mai multe luni sau chiar ani, în recipiente închise ermetic, fără a fi necesare condiții de depozitare deosebite. Se aplică laptelui UHT, conservelor din carne, peștelui, fructelor și legumelor. Valoarea nutritivă a acestora se pierde parțial. În schimb, microorganismele care pot produc alterarea sau toxiinfecții alimentare sunt distruse. Pentru sterilizare se aplică temperaturi de peste 120 grade C.

Acidifierea este și ea o metoda tradițională de conservare, practicată în forme variate. Mediul acid nu permite dezvoltarea bacteriilor de alterare.

La produsele lactate precum iaurtul, chefirul, brânza, smântana, se folosește fermentarea, adică acidifierea spontană sub acțiunea unor bacterii de fermentare. Acestea transformă lactoza din lapte sau alte zaharuri în acid lactic. Un proces similar se aplică legumelor pentru a obține murăturile în saramură, a vinului, pentru a fabrica oțetul, sau chiar a suspensiilor de cereale pentru borș. Cu excepția oțetului, care, fiind foarte acid, se păstrează pe termen nelimitat, celelalte produse fermentate trebuie preparate cu grijă deosebită pentru igiena și menținute la rece, pentru a putea fi consumate timp de câteva săptămani sau luni, cum ar fi in cazul murăturilor.

Mai există un tip de acidifiere, cea prin adaos de oțet sau, mai rar, suc de lămâie. Denumită și marinare, aceasta se folosește la conservarea produselor vegetale și a peștelui. În afară de oţet, se mai folosesc: sarea, zahărul și condimentele.

Majoritatea metodelor de conservare sunt procedee mixte, care îmbină cel puțin două tehnici: fierbere şi afumare, sărare și afumare, fermentare și refrigerare, pasteurizare și uscare etc.

Tehnologiile alimentare industriale folosesc conservanții chimici, aditivii cu acțiune antibiotică precum benzoați, sorbați, nitriți, sulfiți, care de multe ori dăunează sănătății. De aceea sunt de preferat metodele de conservare tradiționale.


-7-
Independența de sistemul de încălzire



Cel mai simplu și mai eficient mod de încălzire este construcția unui semineu realizat în regim Do It Yourself. Lemnele sunt la îndemâna oricui și nu depinzi de tehnologii complicate.


-8-
Gospodărirea gunoaielor de grajd și a deșeurilor menajere



Metoda cea mai bună de valorificare a reziduurilor organice de tot felul o reprezintă compostarea. Prin compostare se înțelege totalitatea transformărilor microbiene, biochimice, chimice și fizice pe care le suferă deșeurile organice, vegetale și animale, de la starea lor inițială și până ajung în diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebită de cea inițială, caracteristică produsului nou format, denumit compost.

"Prin compost se înțelege un produs obținut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere și sinteză microbiană a substanțelor organice din produsele reziduale, care conține peste 25 % humus relativ stabil format predominant din biomasă microbiană și care în continuare este supus unei slabe descompuneri fiind suficient de stabil pentru a nu se reîncălzi ori determina probleme de miros sau de înmulţire a insectelor şi are raportul C:N = 10-15." (Dumitru şi colab., 1988).

Compostul este ceea ce rămâne după descompunerea plantelor și a altor organsme vii- o substanță închisă la culoare, sfărâmicioasă și de consistența pământului – excelent îngrășământ pentru plantele din jurul casei și pentru pământul din grădina. Este o cale de a recicla gunoiul din curte și din bucătărie și este un pas critic în reducerea gunoiului nefolositor sau a gunoiului ars. Este foarte ușor să înveți cum să faci un astfel de compost. Procedeul de a face un compost nu este nou. În natură, compostul reprezintă ceea ce se întâmplă atunci când frunzele se adună unele peste altele formând litiera și incep să se descompună.

Deşeurile organice care provin din resturi menajere sunt în special deşeuri de la bucătărie, recuperabile din punct de vedere biologic, mai ales resturile de fructe, legume şi alte alimente, cât şi deşeurile verzi precum frunzele, buruienile, ramurile şi verdeaţa rămasă în urma tăierii gardurilor vii, gazonul tăiat.

Transformarea acestor deşeuri organice în compost reprezintă o reciclare naturală a biomasei, adică o descompunere a acestora sub acţiunea microorganismelor şi a altor organisme din sol, cu formarea de substanţe organice simple ce reprezintă nutrienţi valoroşi pentru plante. Procesul este natural, căci el se produce și în mod natural în sol fiind o componentă esenţială pentru salubritatea solului, decurge fără consum energetic, şi după câteva săptămâni, în funcţie de condiţiile de mediu, conduce la formarea de compost, un îngrăşământ bogat şi hrănitor pentru o bună creştere a plantelor.

Alte beneficii ale compostării resturilor organice sunt: sporirea numărului organismelor benefice ale solului, ca spre exemplu viermi şi centipede, reducerea incidenţei unor boli ale plantelor, reducerea necesarului de îngrăşăminte de sinteză şi de pesticide, prevenirea eroziunii solului şi a sărăcirii în nutrienţi, etc. Compostarea înseamnă atenuarea problemei deşeurilor printr-o reciclare naturală!

Pentru cei care fac compost la domiciliu și dispun de o mică grădină, este important să ştie că, în principiu, carnea și peștele sunt compostabile în egală măsură, însă, aceste resturi pot atrage şobolanii. De aceea este bine să vegheaţi să se amestece doar cantităţi mici cu materialul pentru compost. Deşeurile organice provenind din resturile menajere şi din grădini ar trebui depozitate într-o ladă pentru compost chiar pe acelaşi teren.

Ceea ce putem face însă fiecare dintre noi, chiar dacă nu avem posibilitatea de a composta noi înşine deşeurile organice pe care le producem, este să colectăm separat aceste resturi pentru a putea fi recuperate într-o instalaţie de compost.


-9-
Independența de sistemul de canalizare



Independența de sistemul de canalizare se poate realiza prin construcția unui WC în curte, care cu ajutorul a două roți să fie mutat în altă parte în momentul ăn care groapa de dejecții este plină. Cred că nu mai e nevoie să spun că această groapă se transformă cu timpul în compost ceea ce este de fapt îngrășământ natural.

Există doua moduri de a-ți construi un WC în curte, moduri pe care le poți combina.

1-WC extrem de simplu

Acest tip de WC este atât în construcție cât și în folosință extrem de simplu, foarte ieftin și foarte practic pentru că se poate muta cu usurință în caz de nevoie. El poate fi format din cutia de bază, numit și vasul de toaleta sau scaun. Scaunul are forma unui paralelipiped care în partea de jos nu are capac, iar partea de sus are o gaură. În jurul scaunul se asează o prelată cu ajutorul unor piloni, făcuți în așa fel încât să fie demontabili pentru a putea muta ușor WC-ul. Acesta trebuie făcut de așa natură încât el sa poata fi mutat de o singură persoană cu ajutorul unei roabe sau eventual să se poata monta pe două roți pentru a putea fi transportat. Acest tip de WC are nevoie de o groapă care funcționează pe rol de cameră de dejecții. În momentul în care groapa cu dejecții este plină, WC-ul se mută în alt loc.

2-WC confortabil

Acesta se poate construi pe pământ, deci fără groapă de dejecții, iar pe nivelul superior se montează două scaune de toaletă. Între nivelul superior și cel de pe sol se acumulează dejecțiile. În părțile laterale sunt prevăzute uși ce se pot deschide pentru evacuarea excrementelor din camerele de acumulare. Pot exista două astfel de camere, astfel încât, în momentul evacuării uneia să se poata folosi cealaltă. Între cele doua scaune de toaletă se poate monta o tubulatură, eventual din plastic, care să conducă mirosul din camerele de dejecție spre afară. Capacul de la toaletă trebuie să fie, în caz de nefolosință, mereu închis pentru a evita pătrunderea muştelor.
Acestea sunt cele doua tipuri de WC-uri descrise în mod principial. După cum v-am spus ele pot fi combinate între ele.


-10-
Avantajele fermei autarhice



Fermele autarhice, adică cele ce în varianta ideală sunt independente de sistem, sunt de fapt celulele stem ale societății care au capacitatea ca, în caz de criza economică, în caz de catastrofă naturală, în caz de război sau de alte probleme, să regenereze societatea. În aceste ferme lucrează oamenii cu natura după modele ştiinţifice şi traditionale şi, în caz de nevoie, aceștia pot transmite experienţa lor mai departe pentru ca şi alţii să poată trăi cu ajutorul naturii.

Cel mai mare avantaj pentru cel ce se hotărăşte să trăiască într-o ferma autarhică este libertatea. Eşti eliberat de constrângerile economice, politice şi sociale așa încât te poți ocupa de dezvoltarea personalității tale. Astfel, iți poți dezvolta noi abilități şi talente, te vei hrăni în mod sănătos, îți poți îndeplini visurile şi năzuinţele tale.

Pentru societate există avantajul că un sistem de astfel de ferme creează personalităţi libere şi responsabile care vor vota numai în cunostinţă de cauza şi nu se vor preta să ia mita electorală. Acest fel de comportament va întări democraţia, ceea ce este un efect benefic pentru întreaga societate.

Fermele autarhice vor crea produse alimentare la prețuri accesibile deoarece vor întrebuința energii regenerabile. Aceasta va duce la stabilitatea preţurilor.

Dupa cum vedeți, fermele autarhice sunt într-adevar celule stem, adică celule regeneratoare, pentru societate. Ele îşi procura energia de la natura, fără însă a-i aduce daune, fara a-i transforma pe oameni în sclavi, așa cum o face economia de tip capitalist cu trăsături oligarhice. Mai mult, aceste ferme autarhice vor transforma actualul tip de capitalism într-o societate cu adevărat democratică în care omul poate să-şi trăiască viaţa în mod decent.


Comandă cartea tipărită: „FERMA AUTARHICĂ” de pe butonul de mai jos:


Cuprinsul cărţii tipărite:

1. Despre autor pag.6

2. Introducere pag.7

3. Descrierea principială a fermei autarhice pag.11

4. Cum să găseşti terenul ideal pag.14
4.1. Evaluarea solului pag.15
4.2. De la zona de coastă la marginea oraşului pag.18
4.3. De la zona fluvială la cea deluroasă de şes pag.19
4.4. Zona de la poalele muntelui pag.21
4.5. Zona montană pag.22

5. Grădină de zarzavaturi şi minilivadă pag.23

6. Fermă mică pag.26

7. Fermă medie pag.29

8. Fermă mare pag.31

9. Porţi, garduri şi adăposturi pentru animale pag.34

10. Independenţa economică pag.62

10.1. Calendarul anual al lucrărilor din grădină pag.64
10.2. Prelucrarea pământului pag.68

10.3. Cultivarea plantelor pag.82

10.3.1. Horticultura organică şi biologică pag.82
10.3.2. Rotaţia culturilor pag.83
10.3.3. Grădinărit în armonie cu natura pag.87
10.3.4. Cultura hidroponică pag.91
10.3.5. Permacultura pag.92
10.3.6. Aquaponics pag.93
10.3.7. Cultivarea plantelor în seră pag.94
10.3.8. Cultivarea plantelor în subteran pag.95
10.3.9. Legume de la A la Z pag.115
10.3.10. Creşterea ciupercilor pag.176
10.3.11. Cultivarea orezului pag.182
10.3.12. Probleme şi soluţii pag.187

10.4. Metode tradiţionale de conservare pag.188

10.5. Uscarea alimentelor pag.189

10.5.1. Uscătoare solare de tip tunel pag.189
10.5.2. Uscător solar de tip I pag.196
10.5.3. Uscător solar de tip II pag.203

10.6. Sărarea alimentelor pag.208

10.7. Afumarea alimentelor pag.208
10.7.1. Afumătoare pag.208
10.7.2. Afumătoare de tip I pag.211
10.7.3. Afumătoare de tip II pag.212

10.8. Conservarea fructelor pag.215
10.9. Culegerea plantelor comestibile din flora spontană pag.217

10.10. Creşterea găinilor pag.234
10.10.1. Rase de găini pag.236
10.10.2. Adăpost şi îngrijire pag.243
10.10.3. Construcţia unui coteţ de găini pag.249
10.10.4. Construcţia unui coteţ mobil de găini 252
10.10.5. Mărirea cârdului de găini pag.257

10.11. Creşterea raţelor pag.261
10.11.1. Categorii de raţe pag.262
10.11.2. Rase de raţe pag.262
10.11.3. Coteţ ideal pentru raţe pag.265
10.11.4. Hrănirea raţelor pag.265
10.11.5. Întrebări şi răspunsuri pag.266

10.12. Creşterea gâştelor pag.267
10.12.1. Rase de gâşte pag.268
10.12.2. Ţarc şi coteţ pentru gâşte pag.272
10.12.3. Hrănirea gâştelor pag.274
10.12.3. Întrebări şi răspunsuri pag.276

10.13. Lexicon horticol pag.277

11. Independenţa energetică pag.281

11.1. Energia solară pag.282
11.1.1. Arhitectura bioclimatică pag.282
11.1.2. Energia solară indirectă pasivă (peretele trombe) pag.283
11.1.3. Sisteme de încălzire solară pag.285
11.1.4. Sisteme fotovoltaice pag.285

11.2. Energia eoliană pag.288
11.2.1. Componentele turbinei eoliene pag.290
11.2.2. Centrală eoliană insulară pag.293
11.2.3. Centrală eoliană în reţea paralelă pag.293
11.2.4. Generator eolian cu amplificare prin vortex 293

11.3. Energia hidraulică pag.315
11.3.1. Calcularea debitului de apă pag.316
11.3.2. Metode de măsurare a înălţimii de cădere a apei pag.318
11.3.3. Centrală hidraulică de tip Pico pag.320
11.3.4. Autarhie cu energie hidraulică pag.321

11.4. Energia geotermală pag.321
11.4.1. Pompă geotermală cu colectoare orizontale pag.321
11.4.2. Pompă geotermală cu sondă pag.322
11.4.3. Pompă geotermală subacvatică pag.322
11.4.4. Coeficientul de performanţă pag.323
11.4.5. Întreţinerea centralei geotermale pag.324

11.5. Sistemul de fermentaţie anaerob cu captare de biogaz pag.324
11.5.1. Fermentaţia anaerobă pag.324
11.5.2. Bazin anaerob pag.325
11.5.3. Fosa septică pag.326
11.5.4. Reactor biologic pag.327

11.6. Sistem de recuperare a căldurii pag.332
11.7. Folosirea pompei hidraulice cu şoc pag.334
11.8. Duş solar pag.335

11.9. Cuptoare solare pag.337
11.9.1. Cuptor solar de tip I pag.338
11.9.2. Cuptor solar de tip II pag.342

12. Independenţa de sistemul hidrotehnic pag.349
12.1. Fântână obişnuită pag.349
12.2. Fântână cu filtru pag.349
12.3. Puţ forat pag.350
12.4. Captarea şi filtrarea apei de ploaie pag.351
12.5. Din apele curgătoare din jurul casei pag.352
12.6. Potabilizarea apei pag.352

12.6.1. Prin fierbere pag.352
12.6.2. Cu filtru din cârpă pag.353
12.6.3. Cu filtru şi cu o cutie de conservă pag.353
12.6.4. Cu argilă pag.353
12.6.5. Prin desalinizare pag.353
12.6.6. Prin osmoză inversă pag.353

12.7. Reciclarea apei menajere pag.353

12.8. Sisteme de filtrare a apei pag.354
12.8.1. Filtru cu nisip pag.354
12.8.2. Laguna verticală de epurare pag.355

13. Independenţa de sistemul de canalizare pag.357
13.1. WC extrem de simplu pag.357
13.2. WC cu camere de compostare pag.357
13.3. Fosa septică pag.359

14. Independenţa de sistemul de încălzire pag.360
14.1. Soba cu lemne pag.360
14.2. Aprinderea focului pag.361
14.3. Izolarea coşului de fum pag.361
14.4. Montarea unei sobe pag.362
14.5. Construcţia unui coş de fum pag.365

15. Independenţa de gestionarea publică a gunoaielor şi deşeurilor menajere pag.366

16. Independenţă de sistemul medical pag.368

16.1. Profilaxie pag.368

16.1.1. Meditaţia pag.369
16.1.2. Posturi corporale pag.373
16.1.3. Tehnici de respiraţie pag.386
16.1.4. Lavaj nazal pag.387
16.1.5. Spălarea completă a aparatului digestiv pag.387
16.1.6. Irigaţia colonului pag.388
16.1.7. Igiena limbii pag.388
16.1.8. Stimularea glandei timus pag.389
16.1.9. Duş contrastant pag.389
16.1.10. Automasajul pag.390

16.2. Tratament şi igienă personală pag.390
16.2.1. Grădina de ierburi medicinale pag.391
16.2.2. Tinctură din plante pag.391
16.2.3. Ceaiuri pag.392
16.2.4. Detergenţi şi agenţi ecologici de curăţenie pag.394

17. Casa ecologică pag.400
17.1. Casa ecologică din pământ pag.401
17.2. Casa din baloţi de paie pag.403
17.3. Casa autonomă pag.406
17.4. Casa naturală pag.407
17.5. Casa high-tech pag.408

18. Cuptor de lut pag.410

19. Banii pag.414

20. Avantajele fermei autarhice pag.416

21. Legile divine pag.417


Descărcaţi cartea digitală:"Ferma Autarhică(Partea I)


Descărcaţi cartea digitală:"Ferma Autarhică(Partea II)


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii