ARTA SUPRAVIEŢUIRII
Înapoi la mama natură



Cea mai mare ameninţare a vieţii noastre este dependenţa de standardul actual de confort şi implicit de produsele industriale, produse ce le cumpărăm de multe ori din cauza manipulării noastre psihice prin reclame. După ce le cumpărăm, constatăm de multe ori că nu avem neapărat nevoie de ele.

În zilele noastre, omul devine din ce în ce mai dependent de produsele tehnologiilor moderne precum: computer, telefon mobil, încălzire centrală, automobil ş.a.m.d. Noi putem însă (supra)vieţui şi fără aceste produse. Pentru asta avem nevoie de ştiinţă şi antrenament, căci acestea au dispărut de-a lungul procesului de industrializare. Într-o perioadă istorică relativ scurtă, omul civilizat a uitat şi a renunţat la modelele de comportament şi practici pe care strămoşii noştrii din evul mediu timpuriu încă le mai deţineau şi pe care cei din epoca de piatră până la cei din epoca fierului le executau în fiecare zi.

Strămoşii noştri, tracii trăiau şi ei ca orice popor indigen în armonie cu natura. Ei au atins un grad înalt de civilizaţie şi cultură în perioada sec. I î.Hr. - sec. I d.Hr. Viaţa lor era dominată de manifestările vremii, de distanţele mari străbătute prin sălbaticie şi de singurătatea munţilor. De aceea trebuiau să cunoască foarte bine tehnicile de supravieţuire. Vracii lor erau recunoscuţi în lumea antică drept foarte pricepuţi.

Aceştia spuneau că: ”tot aşa cum nu se cuvine să încercăm a vindeca ochii fără a fi vindecat capul, tot aşa nu trebuie să tămăduim capul fără a ţine seama de trup, cu atât mai mult nu trebuie să încercăm a vindeca trupul fără a încerca sa tămăfuim sufletul”. Platon (Charmide, 156a. Opere complete I, pg. 71, Humanitas 2001)

Acest principiul înţelept îl aplicau atunci când tratau bolnavii cu leacurile lor. Medicii traci ai lui Zamolxe erau atât de princepuţi în ale vindecării, încât legiunile romane nu porneau la luptă dacă nu aveau cu ei un vraci de origină tracă.

În zone îndepărtate ale globului, în care domină condiţii climatice extreme, mai trăiesc încă segmente de populaţii indigene, spre exemplu beduinii, eschimoşii şi indienii din America de Sud. Numai ei mai deţin în ziua de azi ştiinţa şi tehnicile de supravieţuire. Aceste tehnici le fac posibilă supravieţuirea în armonie cu natura din regiunilor lor. Multe cunoştinţe şi tehnici de supravieţuire îşi au originea în experienţa popoarelor indigene. Materiale şi tehnologii noi ne oferă în ziua de azi tot mai multe posibilităţi; în momentul în care este vorba despre supravieţuire şi de cazuri de urgenţă principiile au rămas neschimbate de mii de ani. Ca să supravieţuieşti într-o mare de zăpadă, încă nu există ceva mai bun decât refugiul tradiţional al eschimoşilor, denumit şi iglu.

Noi trăim într-o lume modernă în care domină o diviziune a muncii puternic specializată şi care ne-a îndepărtat de mama noastră natura. Trăim protejaţi în locuinţele noastre şi ne procurăm hrana din hipermarket. În timpul liber, lumea de afară ne atrage şi ne răsfăţăm cu sporturi outdoor. În plus creşte interesul de a face sporturi extreme şi călătorii în regiunile îndepărtate ale globului.

Industria ne aprovizionează cu echipament high-tech ce ne face posibilă viaţa în natură. Aceasta duce la o dependenţă puternică de industria modernă. Este plăcut să campezi cu saci moderni de dormit, cu corturi, cu saltea izopren şi cu maşini de gătit cu gaz, însă nu este cu adevărat necesar. Această carte te învaţă cum să devii independent, să călătoreşti cu cât mai puţin bagaj şi să fii cât mai aproape de natură.

Călătoriile în ţinuturile sălbatice ale globului, sub formă de ascensiune pe munte, trekking în junglă sau drumeţii prin deşert, devin din ce în ce mai atrăgătoare. Aici suntem, de cele mai multe ori, departe de spitale şi de farmacii. De aceea trebuie să ne bazăm pe ştiinţa participanţilor la expediţie. În cadrul planificării expediţiei trebuie să ne însuşim cunoştinţele medicale de bază şi mai trebuie să exersăm cele mai importante cazuri de urgenţă medicală, astfel încât să le putem executa chiar şi în momentele în care stăm sub stres puternic.

Ştiinţa de a trăi în natură, independent de produsele industriale, te ajută să faci faţă inclusiv situaţiilor dramatice şi catastrofale ce pot surveni neaşteptat şi care pot duce la colapsul total al sistemului actual. Într-o astfel de situaţie, lucruri ce acum ne par absolut normale, precum: căldură, o locuinţă sigură, asistenţă medicală şi aprovizionare cu hrană şi apă, nu ne mai stau la dispoziţie. Este posibil ca singurele lucruri pe care le vom deţine să fie numai hainele noastre. Într-o astfel de situaţie, o singură decizie poate însemna viaţă sau moarte.

Cuprins:

1. Psihologia supravieţuirii
2. Planificare şi echipament
3. Adăpost
4. Apa
5. Focul
6. Hrana
7. Orientare în teren
8. Prognoza meteo


Comandaţi cartea digitală integrală:

ARTA SUPRAVIEŢUIRII: Înapoi la mama natură”

Cartea digitală integrală are peste 200 de pagini și conține schițe, imagini explicative și descrieri minuțioase cu ajutorul cărora vă puteţi crea baza de cunoştinţe necesară supravieţuirii în natură.


Descărcaţi cartea digitală parțială și gratuită:

ARTA SUPRAVIEŢUIRII: Înapoi la mama natură

Parola: arta


Psihologia supravieţuirii



În caz de necesitate toate lucrurile, cu care suntem obişnuiţi şi pe care acum le considerăm de la sine înţeles precum: locuinţă sigură şi caldă pe timp de iarnă, căldură, medicamente, hrană, apă, dispar în mod subit din viaţa noastră. Singurele lucruri cu care poate mai rămânem este ceea ce avem pe noi, adică câteva haine. În acest moment deciziile pe care le luăm sunt extrem de importante, chiar vitale. Efectele psihologice ale acestor schimbări dramatice vor fi profunde. Exact în acest moment când avem nevoie de capacităţi mentale clare şi de forţă fizică, putem să cădem într-o stare de şoc şi devenim demoralizaţi. Trebuie să ştim care este calea prin care, în cazuri extreme, putem să ne păstrăm tăria mentală.

Tehicile de destindere sunt instrumente excelente de ajutor pentru a face faţă stresului în momentele de pericol. Cel mai simplu exerciţiu este meditaţia prin respiraţie. Aceasta prezintă avantaje evidente. Într-o stare meditativă, frecvenţa inimii şi presiunea arterială se micşorează aşa încât concentraţia creşte şi devii mai senin. Pentru a executa o meditaţie prin respiraţie te aşezi într-un loc sigur şi liniştit după care închizi ochii. Apoi îţi direcţionezi toată concentraţia asupra percepţiei respiraţiei şi a sunetului ei. Respiri lung şi fără grabă; aerul e inspirat pe nas şi expirat fără a te grăbi pe gură. Dacă gândurile îţi distrag atenţia, ceea ce se poate întâmpla, trebuie să o îndrepţi din nou asupra respiraţiei. După un exerciţiu de circa cinci minute, liniştea interioară se reface şi capacitatea de gândire creşte.


Planificare şi echipament



În sălbăticie se poate supravieţui cu un echipament minimal. Nu este necesar să porţi în spate un rucsac de 30 de kilograme. Cu cât ştii mai mult despre arta supravieţuirii şi cu cât eşti antrenat mai bine, cu atât mai puţin echipament îţi este necesar.

Iată totuşi câteva sugestii de lucruri ce ar trebui să le ai cu tine.

Trusa de supravieţuire în sălbăticie poate să conţină următoarele: cuţit de buzunar, brichetă sau chibrituri şi un compas. De asemenea mai sunt necesare şi următoarele obiecte precum: set de cusut, ac de siguranţă, aţă, unelte de pescuit, tablete pentru purificarea apei şi pătură. Accesoriile pot fi multifuncţionale şi trebuie să reziste un timp cât mai îndelungat posibil.

Multifuncţionalitatea este o sabie cu două tăişuri. Sunt prea multe funcţiuni într-o unealtă şi o pierzi, ai pierdut dintr-o dată tot ce puteai să faci cu numeroasele funcţiuni. Pe de altă parte multifuncţionalitatea reduce numărul de obiecte ce trebuie să le porţi cu tine şi deci implicit micşorează echipamentul.

Împachetează numai ce ai testat şi ceea ce este neapărat necesar.


Adăpost



Adăpostul te protejează de soare, insecte, vânt, ploaie, zăpadă, temperaturi fierbinţi sau reci şi de ochii inamicului. Îţi dă sentiment de siguranţă şi de bună stare. Te ajută să-ţi menţi voinţa de a supravieţui.

În unele zone adăpostul este chiar mai important decât necesitatea de a mânca sau a bea. Spre exemplu, expunerea de durată lungă la vreme rece poate cauza oboseală şi extenuare. Un om extenuat are o percepţie pasivă asupra realităţii şi de aceea pierde voinţa de a supravieţui.

Organismul asigura supravieţuirea prin faptul că părţi mai puţin importante ale lui nu mai sunt aprovizionate cu sânge în mod integral. Aceste părţi sunt de obicei extremităţile. Aerul este un izolator foarte bun, de aceea este recomandabilă îmbrăcarea cu mai multe straturi de haine, acestea nu trebuie să fie prea strâmte. Stratul exterior trebuie să fie impermeabil şi impenetrabil la vânt. Apa absoarbe de 40 de ori mai multă căldura din corp decât vântul. Prin suprafaţa capului se pierde aproximativ o treime din căldura corporală.

În primul rând se ţine seama de izolaţia din toate direcţiile şi în al doilea rând de protecţia împotriva vremii. Cu cât bivuacul este mai mic cu atât este necesară mai puţină energie pentru a-l încălzi.

Cea mai mare greşeală în construirea unui adăpost este aceea de a-l face prea mare. Adăpostul trebuie să fie destul de mare pentru a te proteja. El trebuie însă să fie destul de mic pentru a-ţi putea prezerva căldura corporală, în special în zonele reci.


Apă



Omul poate rezista fără aer doar 3 până la 5 minute. Fără apă el poate supravieţui maximum 3 zile şi asta în condiţiile în care nu se fac activităţi fizice în urma cărora să se transpire. În cazul temperaturilor mari, în zone deşertice sau pe timpul verilor cu arşiţă, lipsa apei poate duce la moarte chiar şi după o singura zi fără hidratare corespunzătoare.

Apa este una dintre cele mai urgente nevoi în situaţiile de supravieţuire. Fără apă nu se poate trăi mult timp, în special în zonele călduroase, datorită pierderii ei rapide prin sudoare. Chiar şi în zonele reci, ai nevoie de un minim de cca. doi litri de apă pe zi pentru a putea să rămâi activ.

Mai mult de trei pătrimi a corpului uman este format din fluide. Corpul pierde fluid datorită căldurii, răcelii, stresului şi a efortului.

Cantitatea de fluid care îi stă corpului la dispoziţie este foarte importantă. Cel mai simplu pare a fi să bei din apele curgătoare sau stătătoare. Trebuie să fii atent la câteva reguli. Cu cât apele sunt mai îndepărtate de civilizaţie şi de animale cu atât probabilitatea, ca ele să fie poluate, contaminate sau cu impuritaţi, scade. Apa caldă este mediul cel mai favorabil pentru virusuri şi microbi, de aceea întotdeauna e de preferat apa rece.

Dacă apa miroase şi e tulbure atunci precis ea are impurităţi.
Regulile de orientare pentru o apă buna sunt:
.viteza de curgere trebuie să fie cât mai mare
.să fie transparentă
.să aibă o valoare cât mai mică a pH-ului
.în albie să se găsească o suprafaţă cât mai dură, cât mai abrazivă formată din pietre

Cel mai bine este ca să fierbem şi să filtram apa pe care intenţionam să o bem.


Focul



Cel mai eficient mod de a aprinde focul este stând cu faţa spre vînt. Aranjează amorsele, vreascurile şi combustibilul astfel încât focul să ardă cât mai bine şi cât mai îndelungat. Aprinzătorul asigură căldura iniţială pentru ca amorsele să ia foc. Există două metode de a aprinde focul: metode moderne şi metode primitive.


Hrana



În caz de destindere totală, cum ar fi starea de somn spre exemplu, pentru a supravieţui omul are nevoie de o rată metabolică de bază(BMR = Basal Metabolic Rate) de cca. 1.500 până la 1.700 de kcal pe zi.

Hrana vegetală constituie cea mai simplă sursă de alimentaţie şi este uşor de procurat. Plantele sunt o sursă valoroasă de hrănire datorită faptului că ele există într-o diversitate mare, pe o suprafaţă mare de teren şi într-o cantitate deloc neglijabilă. Ele completează toate necesităţile nutritive.

Poţi identifica plantele prin memorizarea marginii(dantelura), formei, aranjamentului frunzelor şi a structurii rădăcinii.

La majoritatea plantelor frunza este formată din trei parţi : limb, peţiol şi teacă. Limbul este partea laţită a frunzei care are culoarea verde şi este străbătut de vinişoare numite nervuri. Dantelura lui poate fi: zimţată, sub formă de lob, fără zimţi sau netedă.

Forma frunzei este diferită, în funcţie de plantă. Ea poate fi sub formă de lance, eliptică, ovată(sub formă de ou), obovată, dreptunghiulară, de pană, sagitată, liniar-lanceolată, spatulată şi hastată.


Orientare în teren



Credinţa precum că muşchii copacilor pot indica nordul nu este exactă pentru că ei cresc de jur împrejurul scoarţei copacului. De fapt creşterea lor este mai abundentă pe o parte a copacului, pe partea de nord în emisfera nordică şi invers în emisfera sudică. Dacă prin apropriere există câţiva copaci căzuţi uită-te la truchiurile lor pentru a le compara. Creşterea este mult mai viguroasă pe partea dispre ecuator, cercurile de creştere ale copacilor sunt îndepărtate unele de altele. Pe de altă parte, cercurile de creştere ale copacilor vor fi mai apropriate pe partea dinspre poli.

Direcţia vântului te poate ajuta câteodată. Diferenţa de vegetaţie şi modelele de umiditate de pe părţile nordice şi sudice ale versanţilor te pot ajuta să determini direcţia. În emisfera nordică, partea de nord a versanţilor au parte de mai puţin soare decât părţile sudice ale lor şi deci sunt mai reci şi mai umezi. Vara pe părţile nordice ale versanţilor se mai poate regăsi zăpadă. Iarna, copacii şi suprafeţele deschise de pe partea sudică a versanţilor sunt primele care nu mai au zăpadă.


Prognoza meteo



Norii sunt sisteme vizibile formate din picături de apă sau de cristale de gheaţă. Acestea se află într-o stare de suspensie la o oarecare înălţime de la suprafaţa Pământului. Norii sunt variaţi şi au diverse caracteristici. Cele mai importante precipitaţii sunt date de aceste formaţiuni. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au observat conexiunea dintre starea vremii, prezenţa şi evoluţia norilor.

În zonele cu climă temperată există zece tipuri de nori categorisiţi în trei tipuri: nori inferiori, nori mijlocii şi nori superiori. Dintre norii inferiori fac parte: Cumulus, Stratus, Stratocumulus, Cumulonimbus, Nimbostratus. Norii mijlocii sunt: Altocumulus şi Altostratus, iar norii superiori conţin următoarele tipuri: Cirrus, Cirrostratus şi Cirrocumulus.

Norii Cirrus sunt formaţiuni de altitudine mare, răzleţi şi cu aspect fibros sub formă de filamente, bancuri sau benzi albe. Ei sunt alcătuiţi din cristale de gheaţă. Nu produc precipitaţii. Ei se regăsesc în mod obişnuit la o altitudine de aproximativ şase kilometri de sol şi sunt un semn de vreme bună.

În zonele cu climă rece, când încep să se multiplice şi sunt în număr mare, ei sunt însoţiţi de vânt nordic ce suflă din ce în ce mai tare. Aceasta indică aproprierea unui viscol. Norii cirrus pot fi, de asemenea, resturi ale unei furtuni. Formaţiuni ample formate din nori de cirrus şi cirrostratus acompaniază de obicei uragane sau taifunuri. Un număr mare de nori cirrus poate fi şi efectul unui trafic aerian intens.


Descărcaţi cartea digitală integrală

Fişierul cărţii are cca. 10 MB.


Aceasta carte conţine mai mult de 200 de pagini şi are numeroase schiţe şi imagini explicative.

Cuprinsul cărţii:

1. Despre autor pag.5

2. Introducere pag.6

3. Posibile situaţii periculoase ce pot duce la colaps pag.9

4. Schemă de memorare pag.12

5. Psihologia supravieţuirii pag.14
5.1. Stresul pag.15
5.2. Reacţii naturale pag.20
5.3. Antrenament psihologic pag.24
5.4. Caracteristicile principale pag.28

6. Planificare şi echipament pag.29

7. Cunoştinţe medicale de bază pag.39
7.1. Necesităţi pentru întreţinerea sănătăţii pag.39
7.1.1 Apă pag.39
7.1.2. Hrană pag.42
7.1.3. Igienă personală pag.43
7.2. Urgenţe medicale pag.46
7.3. Prim ajutor pag.48
7.4. Probleme la oase şi articulaţii pag.58
7.5. Muşcături şi înţepături pag.62
7.6. Răni pag.70
7.7. Probleme cu mediul pag.76
7.8. Medicamente din plante pag.79

8. Adăpost pag.80
8.1. Alegerea locaţiei pag.81
8.2. Tipuri de adăposturi pag.82

9. Apa pag.97
9.1. Surse de apă şi metode de potabilizare pag.98
9.1.1. Mediul glacial pag.98
9.1.2. La mare pag.99
9.1.3. Pe ţărm pag.99
9.1.4. În deşert pag.100
9.2. Distilator de apă pag.101
9.2.1. Distilator solar pe sol pag.102
9.2.2. Distilator subteran pag.103
9.3. Filtrarea apei pag.106
9.4. Sfaturi şi trucuri 108

10. Focul pag.113
10.1. Principiile de bază ale aprinderii focului pag.114
10.2. Selectarea locaţiei şi pregătirea pag.115
10.3. Alegerea materialului de foc pag.117
10.4. Tipuri de construcţie a focului pag.120
10.4.1. Con pag.120
10.4.2. Pe reazem pag.120
10.4.3. Focul în groapă pag.121
10.4.4. Şanţ în cruce pag.122
10.4.5. Focul în stea pag.122
10.4.6. Piramidă pag.123
10.5. Cum să aprinzi focul pag.123
10.5.1. Metode moderne pag.123
10.5.2. Metode primitive pag.128
10.6. Sfaturi şi trucuri pag.133

11. Hrana pag.135
11.1 Hrana vegetală pag.135
11.1. Testul Universal de Comestibilitate pag.140
11.2. Plante comestibile pe anotimpuri pag.142
11.2.1. Primăvara pag.144
11.2.2. Vara pag.149
11.2.3. Toamna pag.153
11.2.4. Iarna pag.155
11.2.5. Alge de mare pag.156
11.3. Plante comestibile din zonele cu climă temperată pag.157
11.4. Plante comestibile din zonele cu climă tropicală pag.159
11.5. Plante comestibile din zonele de deşert pag.160
11.6. Algele comestibile vareg 161
11.7. Modul de preparare al plantelor comestibile pag.165
11.8. Micologie pag.166
11.8.1. Ciuperci comestibile pag.166
11.8.2. Ciuperci necomestibile pag.172
11.8.3. Ciuperci suspecte pag.174
11.8.4. Ciuperci toxice pag.175
11.8.5. Ciuperci otrăvitoare pag.178
11.9. Plante medicinale 181
11.9.1 Definiţie şi noţiuni pag.181
11.9.2. Soluţii naturiste pag.182
11.10. Alte întrebuinţări ale plantelor pag.184

12. Orientare în teren 185
12.1. Folosind soarele şi umbra 185
12.2. Folosind luna pag.188
12.3. Folosind stelele pag.189
12.3. Cu busolă improvizată pag.191
12.4. Alte moduri de orientare pag.192
12.5. Sfaturi şi trucuri pag.193
12.6. Improvizarea unei hărţi pag.194

13. Prognoza meteo pag.196

14. Autoapărare pag.202


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii