AURUL
Metal fără valoare intrinsecă



Valoarea intrinsecă a aurului, în societatea noastră, este zero în ciuda faptului că toți oamenii de pe această planetă cred cu tărie că el ar fi valoros. În acest context, sunt relevante două tipuri de valori și anume: valoarea vitală și valoarea tehnologică. Valoarea vitală se referă la necesitățile vitale ale omului. Aceste necesități sunt: apa, alimentele, îmbrăcămintea, încălțămintea, adăpostul și tratamentul medicinal. Valoarea tehnologică se referă la folosirea materialului respectiv în cadrul diverselor tehnologii. Valoarea vitală a aurului este zero deoarece el nu se poate bea, nu se poate mânca, nu este necesar la fabricarea îmbrăcămintei și a încălțămintei, nu este necesar la construirea de adăposturi și cu el nu se pot vindeca boli. Valoarea tehnologică a aurului este și ea tot zero deoarece, în societatea noastră, acest material nu este strict necesar, el putând fi întotdeauna înlocuit cu alt material. În consecință, valoarea de întrebuințare a aurului este zero. Aceasta este varianta scurtă a explicării faptului că aurul are valoarea de întrebuințare zero.

Să analizăm însă în detaliu aceste afirmații.

Înainte de a intra în subiectul propriu-zis trebuie mai întâi și întâi să clarificăm un alt lucru foarte important și anume diferența dintre valoare și preț. Aproape toți oamenii din lume, chiar și economiștii de notorietate, confundă valoarea cu prețul. Confuzia dintre valoare și preț conduce întotdeauna la greșeli foarte grave de deducție. De aceea trebuie mai întâi să rezolvăm întrebarea:

„Dacă aurul nu are valoare, de ce are el un preț așa de ridicat?”

Aurul cu cel mai mare grad de puritate este cel de 24 de carate. În acest moment (15 ianuarie 2016) un gram de aur de 24 de carate costă cca. 144 de lei, echivalentul a cca. 34 de dolari SUA sau a cca. 31 de euro. Pentru a înțelege de ce aurul costă mult, cu toate că el este lipsit de valoare, trebuie mai întâi să știm ce este prețul. În cărțile de economie se spune că prețul ar fi valoarea mărfii. Acest lucru nu este adevărat deoarece valoarea mărfii nu se poate măsura. Valoarea mărfii nu se poate măsura deoarece nu există niciun instrument de măsurare a valorii mărfurilor. Prețul se formează în piață, în funcție de cerere și ofertă. Cererea minus oferta este deficitul de marfă. Cu cât deficitul de marfă este mai mare cu atât prețul este mai mare. Cu cât deficitul de marfă este mai mic cu atât prețul este mai mic. În consecință, prețul este numai un indicator de deficit de marfă. El nu este valoarea mărfii respective. Deoarece oamenii cred cu tărie în faptul că aurul are valoare mare, cererea de aur de pe piață este mare și deci deficitul este și el mare. Deoarece deficitul este mare, prețul este și el corespunzător de mare. În consecință, aurul are un preț mare deoarece cererea de pe piață este mare și nicidecum pentru că aurul ar fi valoros. Dacă oamenii își vor da seama că aurul nu are valoare, cererea de pe piață va scădea, deci deficitul de aur va fi mai mic, deci prețul va fi și el mai mic. În momentul în care deficitul este zero, deci în momentul în care cererea este egală cu oferta sau mai mică decât aceasta, prețul de piață al aurului este zero. Reține: valoarea mărfii nu este identică cu prețul ei. Aerul, spre exemplu, are o valoare vitală foarte mare, deoarece fără aer omul moare în câteva minute. În ciuda faptului că aerul are o valoare vitală foarte mare, el este gratuit deoarece deficitul de aer este zero și când deficitul unui produs este zero, atunci prețul său este zero. Altfel spus, aerul este gratuit deoarece el se află în abundență și nu pentru că nu ar fi valoros.

Dar acum să trecem la subiect și să analizăm valoarea aurului.

Aurul se folosește, într-adevăr, în mai multe domenii de activitate. El se folosește în următorele domenii: în gastronomie, în medicină, în arhitectură, în dentistică, în tehnologia computerului, la fabricarea medaliilor, la fabricare de monede, la fabricare de bijuterii, în artă, la fabricarea sticlei, la fabricarea medaliilor de aur, la fabricarea trofeelor de aur, la producerea decorațiilor din aur, la aurirea unor suprafețe și la producerea de foițe de aur. În ciuda faptului că aurul se folosește în mai multe domenii vom observa însă că el nu se folosește datorită unei necesități reale, ci din dorința de a realiza profituri de pe urma credinței oamenilor că acest metal ar avea o valoare mare.

50% din toată cantitatea de aur din lume se folosește la fabricarea bijuteriilor. 40% din toată cantitatea de aur din lume se folosește în investiții: monede de aur, lingouri de aur, aur în stare nativă. 10% din toată cantitatea de aur din lume se folosește în industrie. Din această statistică putem extrage concluzii valoroase pentru a înțelege mai bine valoarea aurului.

Deci 50% din cantitatea de aur din lume se folosește la fabricarea bijuteriilor. Aceste bijuterii sunt considerate a fi valoroase numai pentru faptul că aurul din ele este considerat valoros. În momentul în care oamenii înțeleg faptul că aurul nu este un metal valoros, aceste bijuterii vor avea o valoare aproximativ egală cu orice alte bijuterii care nu sunt din aur. Mai trebuie precizat că bijuteriile nu au o valoare de întrebuințare ci doar una estetică, eventual cu ajutorul bijuteriilor oamenii doresc să-și afirme statutul social. Valoarea estetică este o valoare subiectivă și nicidecum obiectivă. Afirmarea statutului social cu ajutorul bijuteriilor nu conferă o creștere a calității vieții. Dimpotrivă! Deținerea de bijuterii scade calitatea vieții prin faptul că trebuie să ai grijă să nu fii jefuit. Jefuirea bijuteriilor se soldează de obicei și cu rănirea, chiar cu uciderea, persoanei jefuite. În consecință, deținerea de bijuterii înseamnă preluarea de griji și riscuri, deci posesiunea de bijuterii nu aduce cu sine o creștere a calității vieții. Rezultă de aici că aurul nu poate avea o valoare intrisecă prin faptul că se pot produce bijuterii din el. Bijuteriile nu cresc calitatea vieții și se pot fabrica din multe alte materiale. În acest caz și dacă nu ținem seama de efortul, energia și distrugerile cauzate de extracția aurului, aurul are o valoare aproximativ egală cu a celorlalte materiale din care se pot confecționa bijuteriile. Dacă însă ținem seama că extracția aurului implică niște cheltuieli și distrugeri imense, atunci aurul nu are nici măcar o valoare egală cu a miimea parte din valoarea celorlalte materiale din care se pot confecționa bijuteriile. Dacă aurul este folosit la fabricarea de bijuterii, deci el este folosit la fabricarea unor lucruri de natură estetică și nicidecum la fabricarea unor lucruri cu adevărat utile, atunci îți poți da seama imediat de faptul că aurul nu poate fi valoros deoarece un material valoros este folosit întotdeauna în mod economicos și numai acolo unde el exprimă o utilitate maximă. În acest caz, valoarea aurului este zero.

40% din toată cantitatea de aur din lume se folosește în investiții. Se investește în: monede de aur, lingouri de aur, aur în stare nativă. Oamenii investesc în aur deoarece cred cu tărie că acesta este un metal valoros și deci cred că el ar fi un mijloc de tezaurizare a valorii. În momentul în care oamenii înțeleg că aurul nu are valoare în societatea noastră, vor înțelege și faptul că el nu poate fi un mijloc de tezaurizare a valorii deoarece el nu are valoare. Singurul mijloc de tezaurizare, pe termen lung, de pe planeta noastră este pământul. Pământul este mijloc de tezaurizare deoarece numai el poate susține viața. Toate bogățiile necesare oamenilor se obțin de pe Pământ sau din Pământ. Aici trebuie să fac o mică precizare căci mai există inclusiv bogățiile pe care le primim de la Soare și anume: lumina și căldura lui din care se poate obține curent electric. Pentru o mai mare exactitate mai trebuie amintit faptul că energia eoliană este în fapt tot o energie solară deoarece vântul ia naștere din cauza căldurii solare. Pentru producerea de curent electric ai nevoie însă de o suprafață de teren pe care să-ți poți așeza panourile solare și/sau turbinele eoliene. După cum observi chiar și în cazul acesta, Pământul este important și necesar. În acest caz valoarea aurului este zero deoarece el nu este un mijloc de tezaurizare a valorii.

În industrie este nevoie de numai 10% din toată cantitatea de aur din lume, deci un procent mult mai mic decât în cele două cazuri de mai sus. În următoarele rânduri vom vedea, însă, că în toate cazurile în care se folosește aur în industrie acest metal se poate înlocui cu alte materiale, respectiv nu este necesară folosirea aurului. În consecință, nici în industrie nu este nevoie de aur. După cum observi aurul nu are valoare intrinsecă reală ci numai una iluzorie.

Dar să privim lucrurile mai în profunzime.

Aurul a fost declarat aditiv alimentar în Uniunea Europeană. În Codex Alimentarius el are codul E175. Cu aurul se decorează deserturile, articolele de cofetărie, ciocolata, mierea, dar și diverse băuturi răcoritoare și spirtoase pentru a oferi percepția că aceste alimente ar avea o valoare mai ridicată. Folosirea aurului ca aditiv alimentar și pentru a decora unele alimente este controversată. Există chiar prezumția că ionii de aur ar fi toxici. În plus, aurul este un metal care produce alergii. În anul 2001 aurul a fost nominalizat de American Contact Dermatitis Society pe post de Alergenul Anului. Adăugarea aurului în produsele alimentare nu poate fi benefică și nu poate fi nici necesară. Dacă aurul este folosit la decorarea alimentelor și pe post de aditiv alimentar, cu toate că el este un element ce produce alergii, atunci îți poți da seama imediat de faptul că aurul nu poate fi valoros deoarece un material valoros este folosit întotdeauna în mod economicos și numai acolo unde el exprimă o utilitate maximă. Nici în domeniul alimentar aurul nu are nicio valoare.

Aurul se folosește în dentistică la fabricarea coroanelor dentare, la fabricarea punților dentare, la fabricarea aparatelor ortodontice și la umplerea cavităților dentare. Aurul, în dentistică, are însă multe dezavantaje. El face dinții sensibili deoarece conduce căldura, răceala și presiunea mai mult decât celelalte materiale. În cazul în care se plasează aur în apropierea unei plombe de amalgam se poate crea o reacție între cele două materiale, așa-numitul șoc galvanic, ceea ce produce durere și creșterea salivației. Plombele din aur sunt foarte greu de potrivit. Calotele dentare din aur sunt vizibile ceea ce face ca unii oameni să le considere ca fiind inestetice. Aurul, din dentistică, se poate înlocui cu porțelanul și ceramica. În domeniul dentisticii se poate spune fără a greși că aurul poate avea o valoare aproximativ egală cu porțelanul și ceramica. Dacă însă ținem seama de faptul că aurul prezintă dezavantaje la folosirea lui în dentistică, putem spune că aurul este mai puțin valoros decât porțelanul și ceramica. În consecință, nici aici aurul nu are vreo valoare reală.

Aurul se mai folosește în industria electronică fiind incorporat în dispozitivele electronice de voltaj mic. El este utilizat în conectoare, în comutatoare, în joncțiunile lipite și la conectarea firelor. Aurul este folosit în cantități foarte mici în: telefoanele celulare, calculatoare, PDA(Personal Digital Assistant), receptoarele GPS și alte aparate electronice mici. Aurul, din interiorul aparaturilor electronice, se poate de multe ori înlocui cu alte metale, spre exemplu cu cuprul, sau se poate recicla. Cantitatea aurului folosit în industria electronică este, per aparat, foarte mică. Dacă ținem seama că în industria electronică aurul se poate înlocui cu alte materiale se poate spune că el are o valoare aproximativ egală cu cea a materialelor cu care el se poate înlocui. Spre exemplu, aurul poate avea în acest caz o valoare egală cu a cuprului. Dacă ținem seama de efortul și energia imensă dar și de distrugerile din cadrul extracției aurifere, atunci valoarea aurului nu este nici măcar egală cu a miia parte din valoarea celorlalte materiale care pot înlocui aurul. În consecință, nici în industria electronică aurul nu are valoare.

Aurul se folosește uneori în cantități foarte mici în medicină. Se presupune că, în anumite combinații, el poate vindeca artrita reumatoidă. Se presupune că izotopul radioactiv de aur, implantat în țesuturi, ar putea fi folosit la tratarea cancerului. Aceste presupuneri sunt însă greu de crezut în contextul în care cu toții știm că medicina scolastică nu poate vindeca boli deoarece ea se bazează pe obținerea de profituri și deci trebuie să producă boli pentru a putea avea pacienți și deci pentru a obține profiturile necesare. În loc să folosești aur pentru a vindeca boli, mult mai eficient este să apelezi la medicina naturală alternativă. În consecință, nici în acest caz nu este nevoie de aur deoarece valoarea medicinală a aurului este zero.

Aurul se mai întrebuințează la fabricarea medaliilor de aur care se oferă sportivilor câștigători în cadrul competițiilor sportive. Folosirea aurului la fabricarea medaliilor nu îi conferă aurului o valoare deoarece aceste medalii se pot oricând fabrica din orice alt material. Valoarea aurului în acest caz este egală cu valoarea celorlalte materiale din care se pot confecționa medalii sportive. Dacă ținem seama de efortul și energia imensă, dar și de distrugerile din cadrul extracției aurifere, atunci valoarea aurului nu este nici măcar egală cu a miia parte din valoarea celorlalte materiale utilizate la confecționarea de medalii sportive. În consecință, nici în acest caz nu există niciun motiv pentru care am putea spune că aurul ar avea o valoare de întrebuințare.

Aurul se mai folosește în cadrul producerii sticlei pentru a-i oferi acesteia o culoare rubinie. Acest aur se poate oricând înlocui cu alte materiale care produc această culoare, respectiv se poate renunța la a produce geamuri rubinii. În consecință, aurul nu are nici în acest caz o valoare autentică de întrebuințare.

Aurul se mai întrebuințează pentru a auri suprafețe interioare sau exteriore ale unor clădiri. El se mai folosește și pentru a auri domurile templelor religioase. Aici, aurul are numai o valoare estetică și deci nu este neapărat necesar. În acest caz se poate spune că valoarea aurului poate fi egală cu valoarea vopselelor și a celorlalte materiale asemănătoare. Dacă ținem seama de efortul și energia imensă, dar și de distrugerile din cadrul extracției aurifere, atunci valoarea aurului nu este nici măcar egală cu a miia parte din valoarea vopselelor și a celorlalte materiale utilizate la acoperirea suprafețelor interioare și exterioare ale clădirilor, respectiv la acoperirea domurilor religioase. Dacă aurul este folosit la aurirea suprafețelor interioare sau exteriore ale clădirilor și la aurirea domurilor, atunci îți poți da seama imediat de faptul că aurul nu poate fi valoros deoarece un material valoros este folosit întotdeauna în mod economicos și numai acolo unde el exprimă o utilitate maximă. În consecință, nici aici aurul nu are o valoare reală de întrebuințare.

În plus, trebuie să mai știm că exploatarea minieră a aurului este una dintre cele mai distructive forme de exploatare minieră. Ea creează cantități imense de deșeuri toxice și cauzează intoxicații cu mercur denumite hidrargirim sau mercurialism. Exploatarea minieră a aurului distruge peisajul și poluează râurile cu acid sulfuric. Pagubele aduse de această exploatare persistă de obicei pe decursul a mai multor generații. Exploatarea minieră a aurului este o muncă dificilă și periculoasă. Milioane de mineri sunt exploatați. Salariile lor sunt mici. Munca la mină cauzează boli, răniri și moarte. Se estimează că în lume 600.000 de copii sunt puși să muncească în aceste mine. Pentru majoritatea comunităților, costurile exploatărilor aurifere sunt mult mai mari decât beneficiile. Datorită acestui fapt, comunitățile cad pradă sărăciei, criminalității și a riscului de a se distruge cultura indigenă a comunității respective. Exploatările aurifere contaminează apa, aerul și solul. Pentru un singur inel de aur se produc 20 de tone de deșeuri toxice. În consecință, exploatarea aurului nu este rentabilă.

În acest punct se poate pune următoarea întrebare:

Dacă aurul nu are valoare, de ce cred oamenii cu atâta tărie că aurul ar avea vreo valoare?

Aceași întrebare, formulată cu alte cuvinte, ar suna cam așa:

Dacă aurul nu are valoare, de unde vine nebunia asta a aurului!

La această întrebare nu a reușit nimeni până acum să răspună. Eu am însă o teză pe care o voi expune, pe scurt, în acest articol.

Există dovezi din ce în ce mai numeroase și mai puternice care susțin teza precum că, în trecutul îndepărtat al omenirii și anume în antichitate, pe planeta noastră au aterizat ființe extraterestre. Există multe cărți bine documentate care tratează această tematică. Dovezile s-au înmulțit atât de mult încât mulți cercetători multidisciplinari și independenți, dar și experți din mai multe domenii precum: astronomie, arheologie, genetică, etc., iau această tematică în serios. Un lucru pe care toți acești cercetători îl susțin este faptul că ființele extraterestre, care ne-au vizitat în trecut, erau în căutare de aur. Probabil că acești extratereștri aveau nevoie de aur în cadrul tehnologiile lor superavansate. Extratereștrii îi puneau pe oameni să extragă aurul din mină. Anticii credeau că acești extratereștrii ar fi zei deoarece ei dețineau o tehnologie foarte avansată.

Pentru oamenii antici aurul nu avea nicio o valoare deoarece el nu putea fi băut, nu putea fi mâncat, nu putea fi întrebuințat la fabricarea de îmbrăcăminte și încălțăminte și nici nu putea fi folosit la construcția de adăposturi. Cu toate acestea, oamenii antici observau faptul că „zeii” considerau aurul ca fiind foarte valoros. În plus, anticii au observat că aurul era un metal ce deținea caracteristici foarte interesante. Aurul are o culoare galben-roșiatică spre deosebire de alte metale care sunt de obicei gri sau alb-argintii. El nu reacționează, indiferent de temperatură, cu oxigenul, deci nu ruginește. Aurul este cel mai maleabil metal. Dintr-un gram de aur poți să faci, prin batere, o foiță de aur de un metru pătrat. În consecință aurul este strălucitor, are o culoare plăcută la vedere, este ușor de prelucrat, nu ruginește și era dorit foarte mult de către „zei”. De aceea, anticii au început să creadă din ce în ce mai tare în faptul că aurul are o valoare foarte mare, cu toate că pentru ei el nu avea o valoare reală de întrebuințare. Singura modalitate a lor de a întrebuința aurul era folosirea lui în artă. Așa au apărut bijuteriile și artefactele antice din aur. Hipnoza aurului și credința că aurul ar avea vreo valoare s-a transmis din generație în generație până în prezent. În consecință, aurul ar putea să aibă o valoare tehnologică, dar numai în cadrul unei tehnologii cel puțin atât de avansate ca acelea ale unor ființe ce pot zbura prin Univers de la o planetă la alta. În prezent, societatea noastră nu deține încă astfel de tehnologii și deci valoarea tehnologică, dar și valoarea vitală, a aurului este zero pentru noi.

Ar mai fi de spus ceva despre valoarea aurului. Se presupune că o economie bazată pe monede din aur, respectiv o economie bazată pe bani care să aibă acoperire în aur, ar fi mai stabilă și ar funcționa mai bine decât economia din acest sistem care folosește banii fiduciari. Această economie ar funcționa mai bine datorită faptului că aurul conferă valoare banilor.

În acest moment îți ofer câteva informații despre banii fiduciari, cu toate că trebuie să fac o mică divagație de la subiect. Banii fiduciari sunt bani bazați pe încredere. Ei nu sunt acoperiți în aur și nici măcar în produse. Banii fiduciari i-au naștere pe baza datoriilor. De aceea ei se mai numesc și bani de debit. Reține: Singurul motiv pentru care actualul sistem monetar funcționează este faptul că oamenii nu știu ce sunt banii fiduciari și nu cunosc mecanismul de funcționare a acestui sistem monetar. Dacă oamenii ar ști că banii fiduciari sunt în fapt datorii și că sistemul monetar este un sistem de expropriere pe furiș a cetățenilor, ei nu ar mai avea încredere în acești bani și nici în sistemul monetar actual. În acest fel sistemul monetar actual s-ar prăbuși. În acest moment, am avea ocazia să introducem un sistem monetar suveran, fără dobândă, în care să fie implementată funcția de abundență. Aceste sistem monetar suveran va funcționa până în clipa în care toate tipurile de produse vor exista în abundență. După aceea, el se va autodesființa deoarece produsele vor fi gratuite pentru toți.

Dar să revin la faptul că unii oameni presupun că dacă banii ar fi cuplați la aur, sau dacă am folosi bani din aur, economia ar fi mai stabilă și mai eficientă datorită faptului că aurul ar fi valoros. Acest lucru nu este întru totul adevărat. Este adevărat faptul că dacă banii ar fi acoperiți în aur, sau dacă economia ar funcționa pe bază de monede de aur, economia ar funcționa în mod stabil și mai eficient decât cea de acum. Economia bazată pe bani acoperiți în aur ar funcționa mai bine, nu pentru că aurul ar da valoare banilor, ci pentru că aurul nu se poate manipula așa de ușor pentru banii de hârtie, respectiv cei din polimer. Aurul este greu de extras, el este greu de separat de minereu și nu se găsește tot timpul în cantitatea dorită. De aceea banii din aur, respectiv banii acoperiți în aur, nu sunt așa ușor manipulabili precum sunt banii fiduciari, deci desigur că economia bazată pe acești bani este mai stabilă și mai eficientă decât economia bazată pe banii fiduciari. Acesta este motivul real pentru care economia bazată pe bani acoperiți în aur, respectiv pe monede de aur, funcționează mai bine decât cea bazată pe bani fiduciari și deci nu are nicio legătură cu presupusa valoare a aurului. Aurul, în societatea noastră, nu are nicio valoare intrinsecă.

Adnotare: Tot, dar absolut tot, ceea ce există în natură are o valoare și un sens. În consecință, chiar și aurul are o valoare și un sens, însă numai într-o anumită situație și anume atunci când el se află în pământ în stare nativă. Bănuiala mea este că, sunt sigur că în viitor această bănuială va fi confirmată în mod științific, aurul din pământ aflat în stare nativă contribuie, printre altele, la fertilitatea solului. Pământul fertil se recunoaște după faptul că în el se află ființe mici precum celule archaea, bacterii, actinomicete, fungi, alge, protozoare și o varietate largă de vietăți ce alcătuiesc fauna solului precum colembole, gâze, nematode, râme, furnici și insecte care petrec în subteran toată, sau o parte din, viața lor. Este confirmat științific faptul că scoarța planetei Pământ este încărcată cu electricitate, iar știința emergentă care studiază împământarea omului susține că această electricitate are un efect benefic asupra omului, deci ea are un efect benefic și asupra viețuitoarelor din subteran. Împământarea înseamnă conectarea directă a trupului la Pământ prin plimbarea desculț, prin ședere sau prin culcarea trupului pe pământ. Aurul deține capacitatea de conductivitate electrică și poate transmite electricitatea din pământ vietăților subterane ceea ce ajută la apariția și la menținerea formelor de viață din pământ, ceea ce duce pe mai departe la o mai mare fertilitate a solului. Aurul, având o mare stabilitate față de agenții corozivi, poate deci fertiliza solul pe o perioadă foarte lungă de timp.

Reține: Pământul este singurul mijloc de tezaurizare de pe această planetă !!!

Cu stimă,
Mihail Homerillum


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii