CREŞTEREA ECONOMICĂ
Concept cu două tăişuri



În acest articol doresc să aprofundăm noţiunea de „creştere economică” deoarece acest concept, de fapt ca toţi termenii economici, nu este ceea ce pare a fi.

Ştiinţa” economică se bazează pe termeni incompleţi, înşelători şi falşi.

Astfel:

. banii sunt un concept religios şi nicidecum ştiinţific
. preţul este un indicator al deficitului de marfă şi nu este nicidecum valoarea produsului respectiv
. salariul este un ajutor social şi nu este nicidecum contravaloarea muncii prestate de angajat
. profitul în bani este o înşelătorie care se bazează pe lipsa puterii de negociere a consumatorului final
. dobânda este cămătărie şi produce îndatorarea cetăţenilor, a firmelor şi a statelor
. calculul creşterii economice este bazat pe o pseudo-contabilitate care exclude daunele produse naturii şi omului
. acţiunile sunt mari escrocherii bazate pe avantajul informaţional al speculanţilor de la bursă
. piaţa este un fenomen de natură egoistă
. etc.

Despre aceste noţiuni vom mai discuta eventual în alte articole în vederea clarificării lor.

Această aşa-zisă ştiinţă economică nu este ştiinţă ci o colecţie de minciuni. Elitele mondiale, care au proiectat de fapt sistemul actual, deci cele care au proiectat inclusiv sistemul economic, ne oferă nouă o ştiinţă falsă pentru a crea confuzie în minţile noastre în vederea înrobirii noastre. Ştiinţa este putere, iar lipsa de ştiinţă duce la pieire. În Biblie se spune:

Poporul meu piere din lipsa de ştiinţă.
Biblia, Osea 4:6

Se spune că România ar fi avut în anul 2014 o creştere economică de aproape 3% faţă de anul precedent. Se spune că Germania ar fi avut în anul 2014 o creştere economică de 1,5% faţă de anul precedent. Se spune că S.U.A ar fi avut în anul 2014 o creştere economică de 2,4% faţă de anul precedent.

Despre ce fel de „creştere economică” este vorba aici?

Ce înseamnă această „creştere economică”?

Înseamnă ea oare creşterea bunăstării tuturor cetăţenilor?
Înseamnă ea oare condiţii mai bune de trăi pentru toţi?
Înseamnă ea oare că aerul, apele şi pământul sunt mai curate, deci înseamnă oare că trăim într-un mediu mai curat?
Înseamnă că accesul la ştiinţă şi informaţie a crescut şi el?
Înseamnă că gradul de autonomie al cetăţenilor s-a mărit?
Înseamnă mai puţine probleme în societate?
Înseamnă ridicarea gradului de echitate socială?
Înseamnă că gradul de mobilitate al cetăţenilor s-a mărit?
Înseamnă că avem produse de mai înaltă calitate şi mai durabile?
Înseamnă că gradul de auto-sustenabilitate al societăţii a crescut?

Cum a fost aflată „creşterea economică”?

Au fost numărate oare toate mărfurile produse şi toate serviciile realizate în anul 2014? Au fost oare numărate toate automobilele, bicicletele, borcanele cu magiun, piuliţele, beţele de chibrit, acele de cusut, etc. produse în anul 2014?

Ce înseamnă o creştere economică de 3% faţă de anul precedent?

Este mult?
Este puţin?
Care ar fi creşterea economică ideală?

Iată întrebările la care trebuie să răspundem pentru a afla adevărul despre aşa-zisa creştere economică. Ţin să precizez încă de la început faptul că această „creştere economică” de care ne vorbesc politicienii şi „experţii” sistemului este o creştere economică cantitativă şi de natură bănească. Această „creştere economică” este o creştere economică virtuală şi nu reală deoarece se referă la creşterea cantităţii de bani din economie şi nu se referă nicidecum la o creştere economică reală, nu se referă nicidecum la calitatea produselor şi a serviciilor, nu se referă nicidecum la distribuţia echitabilă a acestora, ea nu reflectă nicidecum creşterea bunăstării cetăţenilor, ea nu ia în calcul de loc distrugerea naturii, etc.

Pentru a aprofunda creşterea economică din acest sistem trebuie să ne uităm în cărţile economice să vedem ce spun „experţii” în economie ai sistemului.

Există în aceste cărţi teorii foarte complicate şi abstracte care se învârt în jurul cozii. Iată însă esenţa acestor teorii:

Creşterea economică înseamnă creşterea valorii de piaţă a bunurilor şi serviciilor produse într-o anumită perioadă de timp. Valoarea de piaţă este preţul la care o acţiune este negociată în cadrul unei licitaţii competitive. Creşterea economică este în general calculată în funcţie de PIB(Produsul Intern Brut) şi populaţie.
Observăm foarte limpede despre ce este vorba. Este vorba de creşterea cantităţii de bunuri şi servicii într-o anumită perioadă de timp pentru ca valoarea de piaţă a acestora să crească şi deci pentru a avea o creştere economică. Această „creştere economică” este o creştere economică de tip cantitativ şi se dezvoltă în mod exponenţial. Creşterea economică de tip cantitativ care se dezvoltă în mod exponenţial este o inepţie deoarece resursele planetei sunt limitate. Din ce în ce mai mulţi oameni, printre care şi economişti, au înţeles foarte bine acest lucru şi atrag atenţia asupra acestei inepţii.

Cel ce crede că, într-o lume cu resurse limitate, creşterea economică exponenţială se poate produce la nesfârşit este ori nebun ori este un expert în economie.

Kenneth Ewart Boulding (n. 18 ianuarie, 1910 – d. 18 martie, 1993) , celebră expertă în economie

Această „creştere economică” se referă întotdeauna la o creştere faţă de anul precedent, deci este o creştere exponeţială a economiei. În acest context o creştere economică de numai 3%, aşa cum chipurile ar fi avut România în 2014, este o catastrofă pentru societate, după cum vom vedea în cele ce urmează. Pentru a înţelege ce înseamnă o creştere economică exponenţială trebuie să apelăm la regula matematică a lui 72 care spune că ceva ce creşte cu o rată de x% pe an se dublează la fiecare 72/x ani. În cazul nostru, dacă rata de creştere economică a României ar fi de 3% pe termen lung, PIB-ul s-ar dubla la fiecare 24 de ani. Dublarea PIB-ului în acest context înseamnă mai multe păduri tăiate, mai multe ape poluate, mai multe resurse exploatate, etc. ceea ce ar fi o catastrofă. Într-o economie auto-sustenabilă rata creşterii economice de tip cantitativ trebuie să tindă întotdeauna spre 0% pentru ca natura să nu fie deteriorată. Pentru a obţine o astfel de rată de creştere economică de tip cantitativ este nevoie, spre exemplu, de reciclarea materialelor pentru ca extracţia de materiale din natură să se reducă.

În acest sistem avem creştere economică de tip cantitativ şi nu de tip calitativ. Cauza acestui fapt este profitul în bani. Pentru a evidenţia acest fapt voi oferi un exemplu. Un fermier care cultivă legume are interesul să producă o cantitate cât mai mare de legume pentru a scoate cât mai mult profit în bani. În concluzie, el va face tot posibilul pentru maximizarea profitului în bani, deci va folosi ierbicide, insecticide, seminţe modificate genetic, etc. pentru a creşte cantitatea neglijând astfel calitatea produselor sale. În cazul unei economii bazate pe resurse, deci în cazul unei economii în care mărfurile se află în abundenţă şi sunt gratuite, acest lucru nu se mai întâmplă deoarece nu mai există profit în bani. În cazul unei economii bazate pe abundenţa în mărfuri fermierul nostru nu va mai fi interesat în cantitatea de legume, deoarece nu va putea să le vândă, ci va fi interesat ca aceste legume să fie cât mai bune deoarece el, familia lui, rudele lui, prietenii lui şi concetăţenii lui vor mânca aceste legume. În economia bazată pe abundenţă în produse, economie ce se poate descrie şi ca o economie naturală, profitul nu mai este un profit în bani ci se manifestă ca o creştere a bunăstării generale şi a gradului de autonomie a cetăţenilor.

Creşterea economică din acest sistem se calculează în bani. Dacă priveşti economia numai prin prisma banilor toate deducţiile vor fi deformate deoarece economia reală constă din oameni, mijloace de producţie şi natură. Dacă în calculul „creşterii economice” s-ar introduce şi pierderile care au loc prin deteriorarea mediului ambiant rezultatul ar fi întotdeauna negativ, deci nu ar fi o creştere ci o descreştere economică. Şi aici este nevoie de o discuţie mai lungă, dar asta o voi face poate altădată.

Ceea ce nu ne spun politicienii şi nici economiştii sistemului este faptul că există şi un alt tip de creştere economică şi anume: creşterea economică de tip calitativ. Creşterea economică de tip calitativ se petrece într-o economie bazată pe resurse, deci într-o economie în care există abundenţă în produse şi servicii astfel încât toate mărfurile să fie gratuite pentru toţi. Într-o economie bazată pe resurse, deci într-o economie fără bani, oamenii nu mai sunt interesaţi în cantitatea de produse ci în creşterea continuă a calităţii şi a durabilităţii lor.

Creşterea economică de tip calitativ aduce după sine următorul profit şi următoarele rezultate pozitive:

. Toate produsele vor fi de cea mai înaltă calitate posibilă
. Toate produsele vor avea o durabilitate maximă(se va înlătura obsolescenţa programată)
. Toate produsele vor fi ecologice şi nepoluante
. Economia va fi auto-sustenabilă
. Rata de folosinţă a resurselor regenerative nu va fi mai mare decât rata lor de regenerare
. Rata de folosinţă a resurselor epuizabile va scade încontinuu până când ea va fi zero
. Rata de emisie a substanţelor poluante va fi întotdeauna mai mică decât rata de absorbţie a mediului înconjurător

Toate aceste urmări pozitive vor avea loc fără impunere ci ca un mod natural şi firesc de a acţiona în cadrul unei economii naturale.

Mihail Homerillum


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii