TRICOLORUL
Simbolul naţiunii române



Prin Legea nr. 96 din 20 mai 1998 a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional. Aceasta are loc în fiecare an în ziua de 26 iunie şi este marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului român.

Cuprins:

1.Drapelul şi stindardul dacic
2.Istoria tricolorului românesc
3.Tricolorul românesc
4.Cugetări cu privire la tricolorul românesc


1.Drapelul şi stindardul dacic



În caz de război, geto-dacii îşi adunau armata în jurul steagurilor. Aceştia aveau două feluri de steaguri: drapelul sub formă de prapur şi stindardul numit dracones. Stindardul dracones era un balaur zburător cu cap de lup şi coadă de şarpe, cu gura deschisă, ce era fixat cu gâtul într-o prăjină. El era făcut din bronz sau argint, iar coada era realizată din solzi metalici sau franjuri tricolore.

În bătaia vântului sau în goana cailor, capul dragonului producea un şuierat care descuraja psihologic duşmanul şi îmbărbăta soldaţii daci. Tot datorită mişcării, coada dragonului se umfla şi forma o flamură serpentiformă orizontală, astfel încât, prin şuieratul şi prin flamura umflată a stindardului dracones, se inducea o stare de nervozitate în rândul soldaţilor dar şi al cailor cavaleriei inamice.

Structura cromatică tricoloră a stindardului dacic a fost descrisă de către autorii antici. Cetatea Aquincum, azi Buda Veche, avea în stema sa cele trei culori: albastru, galben şi roşu. Aceste trei culori sunt considerate de istoricul german J.F.Neigebaur ca fiind o moştenire a Daciei.

Cele trei culori au fost folosite de strămoşii noştri daci, dragonul dacic fiind strămoşul tricolorului de astăzi. Dacii îl foloseau atât în ţara lor cât şi în provinciile romane în care ei au slujit ca ostaşi ai Imperiului Roman precum, spre exemplu, în partea de nord-est a imperiului, în Britania, unde împăratul Hadrianus a staţionat o cohortă de 1000 de daci, denumită „Cohors I Aelia Dacorum”.

O legenda explică cum a apărut stindardul dacic.

Potrivit acesteia, Zamolxe, zeul dacilor, se afla de multă vreme în război pe viaţă şi pe moarte cu un dragon, ce voia să ia în stăpânire ţinutul cavalerilor danubieni, numiţi şi cavalerii daci. Cavalerii s-au alăturat zeului lor, Zamolxe, şi după lupte crâncene au reuşit să elibereze ţinutul Danubiano-Pontic şi să-l omoare pe dragon. În semn de loialitate pentru zeitatea pe care o venerau, cavalerii danubieni au pus capul dragonului în vârful unei suliţe şi l-au oferit lui Zamolxe.

Aşa se face că, spre a arăta tuturora faptul că au reuşit să învingă până şi forţa întunericului reprezentată de dragon, dacii purtau pe timp de război capul lui înfipt în suliţă pentru a înfricoşa de moarte duşmanii cu imaginea înspăimântătoare şi cu şuieratul strident, nepământean, al acestuia. Prin asta, dacii arătau inamicilor lor cum vor sfârşi în caz de război. Stindardul cu cap de balaur, alături de cavalerii purtători de dragon, reprezintă un simbol vexilologic caracteristic pentru întregul neam tracic. Acest stindard de luptă este la fel de vechi ca şi marea seminţie tracă. El i-a însoţit mereu pe oştenii daci în războaie. Acesta a produs o impresie deosebit de puternică asupra tuturor celor cu care supuşii lui Zamolxe au venit în contact.


2.Istoria tricolorului românesc



Tricolorul albastru-galben-roşu este anterior unirii principatelor şi reprezintă drapelul naţionalităţii române din toate teritoriile locuite de români. El poate fi privit şi ca o contopire a culorilor drapelelor principatelor române ale Moldovei şi ale Țării Româneşti, în momentul înfrăţirii dintre moldoveni şi munteni. Acest moment a fost surprins de pictorul Constantin Lecca în tabloul său „Împăcarea dintre Bogdan cel Orb şi Radu cel Mare”.

Într-un alt tablou al acestui pictor, în „Moartea lui Mihai Viteazul”, apare şi stindardul unit al celor trei provincii, cu galben în partea superioară, reprezentând Țara Românească, roşu la mijloc reprezentând Moldova şi albastru în partea inferioară reprezentând Transilvania.

În timpul revoluţiei din 1848, tricolorul a devenit însemn naţional în Ţara Românească. Prin decretul nr. 1, din 14 iunie 1848, s-a hotărât ca drapelul ţării să aibă trei culori: albastru, galben şi roşu, iar pe pânză să fie înscrise cuvintele „Dreptate, Frăţie”.

El este înlăturat de intervenţia străină din toamna anului 1848, dar reintrodus de către Alexandru Ioan Cuza ca drapel naţional în data de 1 septembrie 1863. Tricolorul acesta avea, însă, culorile dispuse orizontal. În anul 1857, la propunerea lui N. Golescu, comisia însărcinată cu stabilirea drapelului ţării decide: „culorile să fie aşezate cum erau la 1848”, adică dispuse vertical şi în ordinea albastru, galben şi roşu.


3.Drapelul României



Constituţia României stipulează în articolul 12, alineatul 1 următoarele:

Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roşu.

Proporţiile, nuanţele culorilor precum şi protocolul drapelului au fost stabilite prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.


4.Cugetări cu privire la tricolorul românesc



După părerea mea, este foarte important să cugetăm despre originea şi simbolica tricolorului românesc. În cele ce urmează, vei realiza de ce anume este aşa de important acest lucru. Mai sus, am expus câteva date istorice despre tricolor. Există, însă, în legătură cu acest subiect, lucruri importante care, în opinia mea, nu au fost niciodată analizate sau discutate. Aceste întrebări, mai puţin analizate, doresc să le tratez în articolul de faţă.

Întrebări:

1.De ce s-au hotărât dacii să aibă un numar de exact trei culori în stindardul lor?
2.Ce ar fi simbolizat pentru strămoşii noştri daci cele trei culori: albastru, galben, roșu?
3.De ce tricolorul românesc este un tricolor format chiar din culorile primare?
4.Concluzii

Dar să le luăm pe rând.

1.De ce s-au hotărât dacii să aibă un număr de exact trei culori în stindardul lor?



În timp ce grecii şi romanii din antichitate venerau trupul şi plăcerile senzuale, dar în acelaşi timp aveau o frică declarată de moarte, prin faptul că plângeau când trebuiau să treacă în lumea de dincolo, dacii aveau o conştiinţă spirituală şi ştiau că sufletul lor este nemuritor şi că el va ajunge la Dumnezeu pe care ei îl numeau Marele Zeu Zamolxe.

Civilizaţiile spirituale, precum erau şi dacii, ştiau că fiinţa umană are o structură trinitară formată din corpul material, spiritul astral şi sufletul transcendental. Este foarte posibil ca cifra de trei din tricolor să aibă legătură cu aceasta structură trinitară a fiinţei umane de care populaţia dacică era conştientă.

2.Ce ar fi simbolizat pentru strămoşii noştri daci cele trei culori: albastru, galben, roșu?



Pentru locuitorii ţării dacice, ca civilizaţie primordial spirituală, culorile erau esenţiale în cultura lor, pentru că ele puteau reprezenta în mod simbolic filozofia, religia şi credinţa lor. De aceea, cele trei culori alese pentru stindard trebuiau să fi fost chiar chintesenţa filozofiei lor spirituale, deoarece culoarea exprimă un mesaj puternic încărcat spiritual.

Albastru este culoarea cerului, cer ce este de multe ori rezidenţa zeităţilor, deci simbolizează scânteia dumnezeiasca din noi, care este sufletul.

Galben este culoarea aurului, deci culoarea unui minereu valoros, minereu ce poate fi descris ca esenţa Pământului. Aurul era pentru ei tot ce are Pământul mai bun, el era ceva ce durează veşnic şi pe care se pot inscripţiona mesaje şi imagini fără a avea teama că suportul piere şi astfel va dispare pentru totdeauna sufletele acelora ce au fost inscripţionaţi. Ştim de faptul că dacii scriau şi desenau numai pe plăcuţe de aur. Deci, culoarea galben putea însemna pentru ei Pământul, deci materia sau corpul material. Galben mai era şi culoarea soarelui, corp ceresc ce dă viaţă materiei.

Roşu este sângele, iar dacii ştiau că dacă cineva pierde mult sânge îşi pierde şi viaţa, deci în acest moment spiritul părăsea corpul. După această deducţie, sângele şi culoarea sa erau atribuite spiritului uman.

După cum vedem, albastru, galben şi roşu puteau simboliza sufletul, corpul şi spiritul.

3-De ce tricolorul românesc este un tricolor format chiar din culorile primare?



Culorile primare sunt culorile de pornire a unui proces de mixare. Pentru procesul de mixarea substractivă, culorile primare sunt roşu, galben şi albastru. Celelalte culori se obţin din combinarea acestor culori primare, astfel încât putem spune că tricolorul românesc este un tricolor autentic, pentru că are în componenţa sa numai culorile primare, deci cele autentice şi nu cu cele ce se obţin din combinarea acestora.

Sunt sigur că înţelepţii dacilor au ales în mod conştient numărul de culori şi culorile albastru, galben, roșu din stindardul lor de luptă. Ei au făcut asta ţinând cont de esenţa spiritualităţii lor.


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii