EU DE CE VOTEZ
Adevărata întrebare a cetăţeanului neturmentat



În era internetului, care mai este încă liber şi prin care informaţiile se scurg aproape cu viteza luminii, orice om raţional şi bine informat ştie că alegerile electorale sunt mai mult sau mai puţin trucate şi că rezultatele ce decurg din votul cetăţenilor nu duc niciodată la o schimbare în bine pentru populaţie.

"Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm."
Mark Twain
(n. 30 noiembrie 1835 – d. 21 aprilie 1910)

„Eu cu cine votez?” se întrebă cetăţeanul turmentat din celebra comedie de moravuri sociale şi politice a genialului dramaturg român Ion Luca Caragiale, scrisă în anul de graţie 1884.

Acum, la mai bine de 100 de ani, cei mai mulţi dintre noi, dezamăgiţi de rezultatele dezastruoase ale guvernărilor din ultimii 25 de ani, dezamăgiţi de toate partidele politice, dezamăgiţi de toate instituţiile publice, sărăciţi, umiliţi, înşelaţi, minţiţi şi furaţi, îşi pun din nou aceeaşi întrebare ca cea a cetăţeanului turmentat din comedia lui Caragiale: „Eu cu cine votez?”

Cetăţenii inteligenţi şi binevoitori au reflectat la această întrebare şi ne-au dat răspunsurile de rigoare însoţite de argumentaţii diferite. Răspunsuri: „Boicotează alegerile!”, „Du-te la vot şi votează null!”, „Votează independenţi!” ş.a.m.d. Desigur că aceste soluţii par să fie mai bune decât să alegi din nou aceeaşi oameni sau aceleaşi partide.

Mecanismele de manipulare sunt însă atât de sofistficate şi de perfecţionate încât, cu toate că majoritatea cetăţenilor înjură furioşi toată clasa politică, după alegerile electorale vedem din nou aceleaşi figuri pe aceleaşi scaune şi în faţa aceloraşi microfoane, de unde îşi exercită puterea în interesele lor şi ale bancherilor neţinând deloc seama de interesele celor ce i-au votat, ba dimpotrivă călcând în picioare toate promisiunile făcute în campaniile electorale şi făcând totul pentru a umili, sărăci şi fura cetăţenii. Cetăţeanul turmentat este simbolul alegătorului care este mereu ameţit şi confuz deoarece tot ceea ce se întâmplă în zona politicului este neclar şi incoerent. O întrebare cu un grad mai mare de importanţă, întrebare ce ar putea fi atribuită cetăţeanului neturmentat, este: „Eu de ce votez?”.

Răspunsurile la această întrebare ne poate aduce claritate în minte ceea ce va duce mai departe la înlăturarea parţială sau chiar totală a ameţelii şi confuziei. În felul acesta suntem apţi de a găsi soluţii coerente la situaţia noastră actuală.

EU DE CE VOTEZ?

Răspunsuri posibile:

1. Votez pentru acest partid deoarece numai acesta este în stare să aducă mai multă libertate, bunăstare şi democraţie. Într-adevăr, nu toţi politicienii din acest partid sunt destul de competenţi şi au fost mulţi care au dezamăgit, dar de data asta acest partid şi-a înlocuit o parte din personal, deci va reuşi să aducă ţara cel puţin pe linia de plutire.

Comentariu:

Partidele sunt structuri piramidale antidemocratice. În ele domnesc dictatura şi corupţia. De fapt numai cei din vârful piramidei au dreptul la opinie, membrii de partid fiind doar nişte soldaţi ascultători. Odată ajunse la putere ele încearcă să acapareze, prin metode legale sau mai puţin legale, cât mai multa putere economică, legislativă şi executorie. Partidele nu reprezintă toată populaţia ţării, totuşi ele îşi permit să facă legi pentru toţi cetăţenii. Ele nu vor conduce niciodată ţara spre mai multă democraţie, ci vor servi întotdeauna intereselor lor şi ale acoliţilor lor.

2. Votez pentru o anumită persoană deoarece aceasta promite mai multă libertate şi bunăstare pentru popor. Când va ajunge la putere ea îşi va îndeplini promisiunile.

Comentariu:

În primul rând, cetăţenii ce gândesc aşa trebuiesc informaţi despre ceea ce spune Constituţia României la articolul 69 alineatul 2:

Constituţia României

Statutul deputaţilor şi al senatorilor
Mandatul reprezentativ
Articolul 69
(2) Orice mandat imperativ este nul.

În acest context noţiunea de „imperativ” are semnificaţia de „cu caracter obligatoriu”. Altfel spus mandatul pe care deputaţii şi senatorii îl primesc din partea electoratului nu poate avea caracter obligatoriu. Exprimat pe limba simplă a poporului, deputaţii şi senatorii nu au obligaţia să-şi ţină promisiunile din cadrul campaniei electorale. Din experienţa trecută a poporului nostru, dar şi a altor popoare, ştim că politicienii nu şi-au ţinut niciodată promisiunile, poate cu mici excepţii care sunt atât de minore încât nu pot fi luate în considerare.

În concluzie cetăţenii care gândesc în acest mod pot fi absolut siguri că persoana votată nu îşi va ţine promisiunile din cel puţin trei motive: pentru că nu poate, pentru că nu este responabilizată în acest sens şi pentru că în momentul obţinerii unui mandat persoana devine parte integrantă a unei clase privilegiate pe care nu va dori să o „trădeze”.

Nu poate deoarece în acest sistem ai nevoie de sprijinul financiar al elitei bancherilor, care lucrează prin instituţiile lor(Federal Reserve Bank, FMI, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană, alte bănci), pentru a rezolva ceva. Acest sprijin îl primesc numai aceia ce lucrează pentru elita Marei Finanţe, deci pentru bancheri şi pentru concernele lor. Nu este responsabilizată deoarece nu păţeşte absolut nimic atunci când îşi va încălca promisiunile electorale, dimpotrivă deputaţii şi senatorii care promit ceva în campania electorală şi fac altceva în timpul mandatului sunt protejaţi de articolul 69 din constituţie. În plus, în momentul în care persoana primește un mandat, şi deci intră în clasa privilegiată a politicienilor, de cele mai multe ori îşi va schimba percepţia depre realitatea socială şi va acţiona în interesele clasei din care face parte.

3. Votez pentru acest politician deoarece cred că este singurul candidat competent. El şi-a dovedit competenţa în mod practic. I-am citit CV-ul şi ştiu că este un om bine pregătit, sincer, harnic, iubitor de neam şi de popor. În el am toată încrederea.

Comentariu:

Desigur că printre candidaţi pot exista persoane competente, sincere şi bine intenţionate. Acest lucru nu-l poate contesta nimeni. Să fim optimişti şi să presupunem că un astfel de caz ar fi posibil. Să presupunem că există persoane competente şi bine intenţionate. Să sperăm că ele câştigă alegerile şi obţin postul dorit. Pentru a vedea ce se întâmplă mai departe trebuie să ştim că din acest moment persoana respectivă aparţine unui segment privilegiat de populaţie.

Un europarlamentar, spre exemplu, obţine prin funcţia sa un venit de 100.000 de euro pe an. La aceasta suma se adaugă 300 de euro pe zi pentru prezenţa la reuniunile oficiale ale Parlamentului European şi 4.000 de euro pe lună pentru cheltuielile cabinetului de europarlamentar. În plus, el are multe alte privilegii. Ce ziceţi? Ar risca o astfel de persoană slujba sa pentru a impune interesele unor cetăţeni, cetăţeni care nu mai au nicio putere asupra lui, sau s-ar ralia mai bine pe linia impusă de greii politicii, deci ar promova interesele oligarhiei din care această persoană acum face parte?

Probabilitatea ca un europarlamentar, spre exemplu, să-şi rişte cariera prin promovarea intereselor cetăţenilor este foarte mică, deci cei mai mulţi din această categorie de candidaţi vor sta în banca lor şi vor vota aşa cum le dictează interesele clasei din care acum fac parte. La alegerile viitoare acest tip de candidat va avea bani destui pentru a pune în mişcare maşina de vot în favoare sa.

4. Mă duc la vot pentru ca să schimb ceva. Dacă nu fac nimic, nu se va schimba nimic.

Comentariu:

Şi acest tip de gândire pare logic. Dacă nu faci nimic, nu se schimbă nimic.

Întrebarea care se pune aici este:

Dacă faci ceva, se schimbă ceva cu adevărat în bine sau poate va fi şi mai rău?

Dacă te duci la vot numai pentru ca să schimbi ceva, vei avea surpriza că la televizor vei vedea din nou aceleaşi feţe, vei vedea din nou aceeaşi politicieni. Numai în acest moment vei realiza că votul tău nu a schimbat nimic în bine. În schimb, prin prezenţa ta la vot ai dat sistemului actual un semnal precum că tu recunoşti valabilitatea rezultatelor votului, ceea ce duce la întărirea legitimităţii lui. Deci, în concluzie, ai schimbat într-adevăr ceva cu prezenţa ta la vot şi anume i-ai făcut mai puternici pe cei care te-au asuprit şi te vor asupri în continuare.

5. Mă duc la vot pentru a protesta. Votez un candidat cu cele mai mici şanse pentru ca politicienii corupţi să nu aibă votul meu.

Comentariu:

Dacă vei vota un candidat cu şanse mici, ai şanse foarte mari ca acesta să nu câştige alegerile. De unde ştii tu că şansele acestuia sunt mici? Ştii de la televizor, din ziare, poate din informaţiile publicate în internet de diverse instituţii de prognoză şi statistică.

Trebuie însă să mai ştii ceva. Aceste instituţii, care chipurile fac statistici şi oferă diferite prognoze, sunt finanţate de către oligarhi şi servesc bineînţeles lor şi nicidecum cetăţenilor. Ele fac parte din aparatul gigantic de manipulare al sistemului. În orice caz, o prognoză defavorabilă a unui candidat înseamnă că oligarhii cei mai puternici din sistem nu doresc ca o anumită persoană să intre în cercul lor de cetăţeni privilegiaţi care să deguste bunăstare şi lux. Probabilitatea este foarte mare ca un candidat cu şanse mici să nu câştige. În concluzie votul tău nu a folosit cu nimic.

6. Mă duc la vot şi anulez votul. Fac acest lucru pentru a protesta împotriva tuturor partidelor politice. Este un vot anti-sistem. Doresc schimbarea sistemului.

Comentariu:

Nu există vot anti-sistem. În momentul în care te prezinţi la vot declari de facto următoarele:

Recunosc justeţea mecanismului electoral actual, deci recunosc implicit rezultatele care vor decurge în urma alegerilor electorale. Am venit la vot şi îmi exprim alegerea. Mi-am anulat votul.

Anularea votului se poate interpreta de către oamenii sistemului în diferite variante pe care nici nu are rost să fie discutate deoarece creativitatea politicienilor este foarte mare în ceea ce priveşte interpretarea lucrurilor şi acţiunilor. În consecinţă anularea votului este dreptul fiecăruia dintre noi, însă acesta nu poate fi nicidecum o acţiune anti-sistem.

7. Eu boicotez alegerile electorale. Nu mă duc la vot, deci nu recunosc faptul că actualul mecanism electoral este just şi corect, nu recunosc rezultatele alegerilor, nu recunosc liderii politici, nu recunosc actualul sistem. Doresc un sistem în care cetăţenii să conducă ţara şi nu un grup minoritar privilegiat precum politicienii de carieră. Doresc ca banii să fie creaţi de o instituţie publică pentru a elimina posibilitatea de corupere a persoanelor cu putere în stat. Cei care conduc ţara trebuie să renunţe la obţiunea de a face averi din funcţia ce o deţin. Ei trebuie să fie responsabilizaţi, deci trebuie să-şi respecte cuvântul dat, iar nerespectarea promisiunilor lor să ducă la consecinţe precum demisie, penalizare financiară, închisoare. În funcţiile de stat trebuie să ajungă numai cei mai competenţi dintre noi.

Comentariu:

Această opţiune este una foarte dură şi de care mulţi oameni se tem. Ei se tem deoarece au fost înfricoşaţi de către oamenii sistemului prin instrumentul lor de propagandă, mass-media. Li s-a spus că dacă nu se duc la vot vor ajunge în fruntea ţării indivizi periculoşi, grupuri extremiste şi partide anti-naţionale care vor duce ţara la pieire. Să presupunem că acest scenariu sumbru, pe care ni-l etalează oligarhia naţională şi internaţională cu ajutorul mijloacelor de dezinformare şi manipulare în masă, poate avea loc. Deci, mulţi cetăţeni nu se duc la vot, cam 90% dintre ei nu se prezintă la urne. În urma acestui scenariu, ar ajunge la centrele de putere cei mai extermişti şi cei mai anti-români dintre candidaţi. După cum observăm aceștia pot fi susţinuţi numai de cel mult 10% din populaţie, poate chiar mult mai puţin.

Întrebare:

Cum poate guverna o ţară de cam 20 de milioane de oameni nişte grupări care nu au deloc susţinere în rândurile populaţiei? Cum pot aceste grupări fără susţinere să conducă instituţii de putere din stat precum: ministere, justiţie, armată, poliţie, jandarmerie, prefecturi, primării etc. etc. etc. când oamenii din aceste instituţii nu îi susţin, ba dimpotivă cetăţenii din aceste instituţii le vor sabota toate activităţile?

Dacă gândim profund această situaţie ajungem la concluzia că în momentul în care grupurile extremiste, respectiv anti-naţionale ajung la putere, ele nu vor avea, în mod paradoxal dar real, nicio putere. În concluzie, se va ivi un moment propice pentru schimbarea întregului sistem. Cetăţenii se pot aduna cu milioanele şi îi vor invita pe cei cocoţaţi la cârma ţării să iasă afară din instituţiile de putere. Următorul pas este instalarea la putere a unor oameni, din rândul cetăţenilor, care vor avea datoria să schimbe sistemul în aşa fel încât să ducă la bunăstare, libertate şi democraţie reală. Deci chiar luând în considerare cel mai sumbru scenariu, rezultatul este mult mai bun în acest caz. Se poate însă ca acest scenariu de groază pe care ni-l proiectează mass-media manipulatoare să nu se întâmple şi să ajungă la putere alţi cetăţeni care vor înţelege situaţia în mod corect şi vor colabora cu noi pentru o viaţă mai bună.

Ultimă remarcă:

Un vot este o acţiune punctuală ce nu poate regla o acţiune continuă precum activităţile politicienilor ce au loc pe toată perioada mandatului. V-aţi gândit vreodată că există posibilitatea unui vot continuu, unui vot efectuat cu ajutorul unui intranet, realizat la perioade mici de timp şi prin care politicienii ce nu obţin rezultatele scontate să poată fi imediat demişi din funcţie?

V-am prezentat informaţii ce pot servi la clarificarea persoanelor ce vor să schimbe în bine societatea nostră. Fiecare cetăţean are libertatea să decidă asupra opţiunilor sale. Înainte de a decide este nevoie însă, după părerea mea, de informaţie corectă, analiză profundă şi eventual meditare asupra situaţiei generale din ţară.

DUMNEZEU este cu noi !!!
M.Homerillum


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii