MATRIXUL TERESTRU
Temnița planetară a umanității



În acest set de articole din cadrul capitolului „Matrixul Terestru” descriu în mod principial structura și modul de funcționare a Matrixului Terestru care este temnița planetară a umanității. Țin să menționez că această tematică este de o complexitate foarte mare și că, dacă dorești să înțelegi în cel mai profund mod această tematică, este bine să citești toate lucrările mele de natură economică în care explic modul fundamental de funcționare a economiei sistemului global, i.e.(i.e. = id este = asta înseamnă = adică) să citești cel puțin articolele din capitolul „Tematici Economice”, și cele conexate prin linkuri la această pagină. Informațiile de pe această pagină și articolele aferente pot fi folosite ca bază de lucru pentru ca oamenii, în speță românii, prin conlucrare să se poată elibera din această temniță în care trăim.

Cuprins:

1. Introducere

2. Unam Sanctam: Bula papală din 1302

3. Trinitatea Imperiului Global

4. Dinastia Rothschild: Cea mai influentă familie de pe Glob

5. Nicolae Ceaușescu: Dictator ucis ritualic

6. Noul Testament: Interpretare astrologică

7. România: Corporație integrată în Trustul Global

8. Ficționalitatea: Fundamentul sclaviei

9. Trustul Suveran Real: Proprietatea ființei umane

10. Trustul Fiduciar: Proprietatea ființei umane exprimată în bani

11. Certificatul de naștere: Persoană și fiducie

12. Ființa Umană și Persoana: Din Creditor în Debitor

13. Eliberarea din Matrix


1. Introducere



Umanitatea este întemnițată. Temnița umanității poate fi numită „Matrixul Terestru”. Matrixul Terestru este un păienjeniș realizat în mod intenționat extrem de complicat, în speranța că el nu va fi înțeles niciodată de majoritatea oamenilor, format din minciuni, înșelătorii, escrocherii și manipulări. El a fost construit, a fost pus în funcțiune și este menținut în funcțiune de trădătorii neamului omenesc care sunt în fapt cei mai mari hipercriminali și teroriști ai planetei: foste instituții papale, statul Vatican (acest stat nu aparține Italiei), City of London (City of London este un stat și nu aparține Londrei, nici Marii Britanii și nici Commonwealth-ului britanic), Washington D.C. (Washington D.C. se mai numește și Districtul Columbia și nu aparține S.U.A.), lideri religioși, instituții de stat și religioase, Ordinul Iezuit și alte ordine asemănătoare, regi, regine, președinți de state, prim-miniștri și cancelari, bancheri, multimiliardari, ofițeri superiori ai armatei, ai poliției și ai serviciilor secrete, Mafia și alte carteluri criminale, Hollywood și acoliții acestora, însă aceștia reprezintă doar prima facie.

Secunda facie, i.e. fața ocultă (ocult = ascuns) a sistemului planetar, este mult mai subtilă și mai îngrozitoare și constă din Oculta Mondială ce include organizații și societăți secrete precum Clubul de la Roma, Comitetul celor 300, fondat de aristocrația britanică în 1727, Societatea Fabian, Comisia Trilaterală, fondată în iulie 1973 de David Rockefeller, Grupul Bilderberg, organizat de prințul Bernhard de Olanda, Consiliul pentru Relații Externe, fondat de Edward M. House împreună cu mari bancheri și cei mai influenți jurnaliști ai lumii, societăți secrete precum Skull and Bones, Francmasonii, Rozacrucienii, Ordo Templi Orientis, Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii, Cavalerii Templieri, Iluminații, Prioria din Sion, Opus Dei, servicii secrete precum: CIA (= Central Intelligence Agency), MI6 (= The British Secret Intelligence Service), fostul KGB al URSS-ului și actualul serviciu secret al Federației Ruse: FSB, Mosad și alte astfel de organizații ce conduc din umbră toate statele de pe planetă.

Tetra facie este constituită dintr-o Forță Superinteligentă și Malefică despre care am relatat în capitolul „Supermatrixul Saturnian”. Prima facie, secunda facie și tetra facie nu sunt entități separate, ci sunt interconectate între ele și acționează ca un tot unitar. Planeta noastră se află în puterea unei forțe superinteligente și malefice.

Ştim că suntem de la Dumnezeu şi că lumea întreagă zace sub puterea Celui Rău.” - Biblia, Ioan, capitolul 5, versetul 18


2. Bulele papale: Contracte comerciale ilegitime



Ziua de 18 noiembrie 1302 poate fi considerată ca fiind data la care s-au cristalizat structurile Matrixului Terestru. În această zi, Papa Bonifaciu VIII a emis o bulă papală, Unam Sanctam, evaluată de foarte multă lume a fi cea mai extremă aserțiune și cel mai îngrozitor document al bisericii catolice. La prima privire această evaluare pare foarte exagerată. După ce vom conștientiza, însă, repercursiunile dramatice și distructive ale acestei bule papale asupra întregii omeniri și care au avut loc pe o durată de sute de ani, numai atunci ne vom da seama că această evaluare este foarte realistă.

Curia Romană este aparatul administrativ al Sfântului Scaun, iar Sfântul Scaun coordonează și realizează organizarea Bisericii Catolice. El poate fi văzut ca un aparat guvernamental. Dreptul canonic este totalitatea legilor și regulamentelor formulate de autoritatea ecleziastică (= liderii bisericilor) și este valabil pentru Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă și Bisericile vechi orientale. Curia Romană se situează deasupra tuturor tribunalelor de pe glob, iar Dreptul Canonic se află deasupra oricărei legi. Fiecare lege și fiecare sistem juridic de pe glob își are originea în sistemul juridic roman, iar acesta din urmă își are originea în antichitate (Babilon, etc.). Statul Vatican, prin liderul său numit Suveran Pontif, care își arogă legitimitatea supremă a construit întreaga societate a lumii pe bazele unui sistem fiduciar. Suveranul Pontif poate să abolească orice lege în S.U.A. așa cum poți afla din Elements of Ecclesiastical Law Vol.1, paginile 53-54. Toți trebuie să se supună legilor papale conform Bened. XIV., De Syn, Syllabus Prop 28, 29,44.

În plus față de aceasta, legile papale devin obligatorii fără ca să fie acceptate sau să fie confirmate de stăpânii laici.
Syllabus, prop. 28, 29, 44

În cazul în care Suveranul Pontif insistă pe respectarea legilor sale trebuie să i se dea ascultare.
Bened. XIV, De Sgn Dioec., lib., ix, c vii, n 4. Prati., 1844

În bula papală Unam Sanctam Papa Bonifaciu VIII își afirmă în mod categoric suveranitatea asupra întregului glob terestru. Politica prin care Biserica Romano-Catolică afirmă că așa-numitul Suveran Pontif ar avea putere supremă și universală se numește politica de supremație papală. Suveranul Pontif își aroga încă dinaintea emiterii acestei bule papale și încă își mai arogă suveranitatea sa asupra întregii omeniri prin intermediul simbolisticii. El poartă pe cap o tiară papală formată din trei coroane „puse una peste alta”, așa cum afirma unul dintre cei mai mari înțelepți ai lumii, Mihai Eminescu, în poezia sa „Scrisoarea III”. Această coroană papală, din cauza faptului că este formată din trei niveluri, se mai numește și triregnum. Ea are o triplă semnificație. Prima semnificație a tiarei papale este faptul că așa-numitul Suveranul Pontif, prin faptul că s-a auto-denumit ca fiind reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ, ar fi stăpânul Cerului, al Pământului și al Subteranului. A doua semnificație a tiarei papale este faptul că așa-numitul Suveranul Pontif, prin faptul că s-a auto-denumit ca fiind reprezentantul lui Dumnezeu pe Pământ, ar fi stăpân peste toate sufletele, trupurile și proprietățile oamenilor. A treia semnificație este faptul că el este Constituitorul Trustului Global format dintre trei entități: Puterea Ecleziastică, Puterea Militară și Puterea Economică.

Prin această bulă papală s-a creat prima Fiducie Expresă din istoria lumii care a fost baza creării Actului Cestui Que Vie 1666, iar concepția acestui act a fost folosită la transformarea oamenilor în sclavi.

Acest tip de sclavie se numește servitudine benevolă deoarece, după cum vom vedea, ea se bazează pe acceptanța maselor. În Actul Cestui Que Vie 1666 se declara că toți oamenii din regat sunt dați dispăruți în mare sau morți dacă nu anunță autorităților faptul că sunt vii și că toate proprietățile sunt luate în custodia statului dacă nu își revendică drepturile și proprietățile în termen de 7 ani. Altfel spus, aceia ce erau în viață și doreau să-și recupereze drepturile și proprietățile lor trebuiau să anunțe autorităților faptul că sunt vii, să-și dovedească identitatea pentru a obține drepturile lor și să dovedească faptul că dețin acele proprietăți. În acest fel statul a retras toate drepturile oamenilor și a preluat proprietățile lor. Proprietățile oamenilor au fost introduse într-o corporație fiduciară (= trust). Statul a devenit astfel fiduciarul (= instituție tutelară = administratorul) care deținea titlurile de proprietate asupra drepturilor fiecărui om și a proprietăților lui până când acest om se declara a fi viu, se anunță autorităților și își revendica drepturile și proprietățile, acesta putând cere și despăgubiri.


3. Trinitatea Imperiului Global: Statul Vatican, City of London și Washginton D.C.



Cine gândește în termeni de țară și națiune nu poate să înțeleagă sistemul global în care trăim. Entitățile pe care majoritatea oamenilor le denumește țări, nu sunt țări, ci corporații ce sunt înglobate într-un Trust Global (= Imperiu Global). Entitățile pe care majoritatea oamenilor le denumește ca fiind națiuni, nu sunt națiuni, ci grupuri de oameni ce sunt angajații corporațiilor respective. Constituitorul Trustului Global este Papa de la Roma, a cărui denumiri oficiale este „Summus Pontifex” și este cunoscut sub titulaturile de „Suveranul Pontif” și „Pontifex Maximus”. Papa de la Roma deține autoritatea totală asupra Statului Vatican.

Protectorul Trustului Global este Washington D.C., numit și Districtul Columbia cu acronimul D.C. și este reprezentat de președintele S.U.A.

Asiguratorul (= asiguratorul de bani și administratorul sistemului bancar, financiar și monetar) Trustului Global este City of London care este capul acestei caracatițe globale și deține Puterea Economică formată din Puterea Bancară, Financiară și Monetară. Brațele acestei caracatițe sunt Banca Reglementelor Internaționale (= BRI) cu sediul în Basel, Elveția, Banca Mondială (= BM) cu sediul în Washington D.C., Fondul Monetar Internațional (= FMI) cu sediul în Washington D.C., Federal Reserve System (= Fed) cu sediul în Eccles Building, Washington D.C., băncile centrale ale țărilor (= corporațiilor) și băncile satelite din Caraibe. Reprezentantul Asiguratorului este primarul lui City of London.

Papa de la Roma, președintele S.U.A. și primarul lui City of London sunt din timp în timp schimbați, însă Agenda Trustului Global merge mai departe ceea ce indică faptul că există o forță ascunsă ce asigură continuitatea implementării acestei Agende la nivel global, iar monarhia britanică și familia Rothschild nu pot fi această forță deoarece Agenda a intrat în derulare cu mult înainte de a exista monarhia britanică și familia Rothschild.

Statul Vatican: Puterea Ecleziastică

Statul Vatican, denumit în mod oficial Statul Orașului Vatican, este o teocrație și este înconjurat de ziduri în interiorul orașului Roma. El se întinde pe o suprafață de cca. 44 de hectare și are o populație de 1.000 de locuitori fiind astfel cel mai mic stat din lume atât ca suprafață cât și ca populație. Statul Vatican are identitate proprie, steag propriu, legi proprii (= dreptul ecleziastic), sistem monetar suveran, bancă proprie (Banca Vatican), trei tribunale proprii (Penitențieria apostolică, Rota romană și Signatura apostolică), închisoare proprie, armată proprie (Garda Elvețienă Pontificală), poliție și securitate proprie, propriul oficiu poștal, și propriul post de radio (Radio Vatican).

Acest stat este proprietatea alodială a Sfântului Scaun, iar Sfântul Scaun este condus de așa-zisul Suveran Pontif (Papa de la Roma), intitulat oficial „Summus Pontifex” și inoficial „Pontifex Maximus”. Proprietatea alodială nu este subiectul niciunei rente, taxe, impozite, servituți sau alte asemenea obligații și nu depinde de vreo acceptare din partea vreunui superior sau senior.

Statul Vatican a fost inițiat în 1929 prin Tratatul Lateran dintre Sfântul Scaun și Italia. În conformitate cu acest tratat, Sfântul Scaun deține dreptul alodial de proprietate, drept de dominare totală și drept la autoritate și jurisdicție suverană asupra Statului Vatican. Limba documentelor oficiale a Statului Vatican este latina, lingua franca a Imperiului Roman. În latină denumirea oficială a Statului Vatican este „Status Civitatis Vaticanæ”. Garda Elvețiană Pontificală folosește limba germană.

Numele de Vatican provine de la Colina Vatican care este locația geografică a Statului Vatican. Statul Vatican are cea mai mare rată de infracționalitate din lume per cap de locuitor și este de 20 de ori mai mare decât în Italia. Unul dintre motive ar fi numărul mare de vizitatori. În jurisdicția ecleziastică a Sfântului Scaun se află cam 1,2 miliarde de catolici.

Oficial Statului Vatican ar avea o economie non-comercială și s-ar finanța din vânzarea timbrelor poștale și a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee, din vânzarea diverselor publicații și din donații. Adevărul este însă că Statul Vatican este proprietarul de facto al Trustului Global, iar Papa de la Roma își arogă dreptul de a fi Constituitorul acestui Trust și este recunoscut ca atare. Fiind Constituitorul Trustului Global, el deține toate proprietățile reale, inclusiv valoarea acestei proprietăți exprimată în bani, iar oamenii din interiorul acestui Trust Global sunt supușii săi.

City of London: Puterea Economică

City of London (= Orașul Londrei = Orașul Londonez) este un oraș și un district aflat într-o enclavă din centrul Londrei. City of London, în limbajul comun se numește the City sau the Square Mile (= Mila Pătrată) și se întinde pe o suprafață de 1,12 mile pătrate (= 2,90 km2). City of London are propriul steag, propriile tribunale, propriile legi, poliție proprie (= City of London Police) și o populație de cca. 7.000 de locuitori. Acesta nu face parte din orașul Londra, nu aparține nici Marii Britanii și nici British Commonwealth-ului. Cetățenii ce aparțin the City au multe libertăți și privilegii pe care ceilalți cetățeni britanici nu le au. În the City nu se plătesc nici impozite și nici taxe. The City este cea mai bogată milă pătrată de pe planetă și este considerat paradis fiscal cu drepturi proprii. În fapt acest oraș este stat.

Autoritățile locale ale City-ului purtau denumirea oficială de „The City of London Corporation” (= Corporația City of London), însă în anul 2006 și-a schimbat denumirea. Acum ele se denumesc „Mayor and Commonalty and Citizens of the City of London” (= Primarul, Corporația și Cetățenii ai City of London). The City of London Corporation este unic în Marea Britanie și are responsabilități ieșite din comun precum cea de autoritate polițienească. Această corporație este condusă de „Lord Mayor of the City of London” (Lordul primar al Orașului Londonez) care este o agenție separată de „Mayor of London” (= Primarul Londrei). Șeful executiv al administrației corporației este sediul antic „Town Clerk of London”.

Corporația City of London, în general, nu deține autoritate asupra „Middle Temple” (= Templul Mijlociu) și a „Inner Temple” (= Templul Interior). Middle Temple și Inner Temple sunt două areale extraparohiale care nu au nici biserică și nici preoți și de aceea au fost scutite de la plata pentru ocrotirea săracilor, a taxelor bisericești și a zeciuielii.

City of London este considerată, alături de New York, capitala financiară a lumii deoarece aici se află sediul central al mai multor bănci și al mai multor instituții de asigurare ca spre exemplu: Bank of England (= Banca Angliei, această bancă este controlată de familia Rothschild), toate băncile britanice principale, London Stock Exchange (bursa de valori unde se negociază titlurile de valoare și obligațiunile), Lloyd's of London (societate de asigurări), 70 de bănci americane din S.U.A. și 385 de sucursale ale unor bănci străine. Multe companii globale de mare importanță și multe dintre cele mai mari firme din lume au sediul în the City.

Banca Angliei este de secole centrul fraudatoriu al sistemului monetar al lumii bazat pe crearea de bani fiduciari ce sunt bani de debit (= bani datorie). Statul the City of London este centrul financiar al lumii și sediul central al Francmasoneriei și al cartelului economic numit și The Crown (= Coroana = Autoritatea Regală). Coroana (= Autoritatea Regală) nu este Familia Regală și nici Monarhia Britanică, ci aparține statului corporatist City of London. Consiliul format din 12 membri ai acestui stat este condus de un primar, numit Lord Mayor. City of London și consiliul nu se supun Parlamentului britanic deoarece este de facto un stat suveran.

Economia din the City este dominată de sectorul financiar.

În fiecare an este ales un primar al statului City of London. Parlamentul britanic, înainte de a lua o decizie, trebuie să se consulte mai întâi cu primarul orașului-stat City of London. Alegerile electorale din City of London sunt în așa fel manipulate încât primarul este întotdeauna un om fidel lui Rothschild.

Washington D.C.: Puterea militară

Washington D.C., numit și Districtul Columbia este capitala Statelor Unite ale Americii. El este un oraș executat după un plan creat de arhitectul francez Pierre Charles L'Enfant. Crearea acestui oraș a fost realizată prin selectarea locației de către George Washington și prin aprobarea lui care s-a făcut prin semnarea Actului Rezidențial (= Residence Act) în data de 16 iulie 1790. Districtul Columbia se află situat în partea nordică a râului Potomac, se întinde pe o suprafață de 177 km2 și are o populație de cca. 680.000 de locuitori. Districtul Columbia include protectoratele din Guam și Puerto Rico. Sediile centrale ale celor trei ramuri ale Guvernului Federal al Statelor Unite, inclusiv Congresul, Președintele și Curtea Supremă se află în acest District. Fondarea Districtului Columbia a fost realizată prin alungarea masivă a triburilor amerindiene ce locuiau în arealele din jurul râului Potomac.

Districtul Columbia are steag propriu și constituție proprie. Steagul acestui district are trei stele de culoare roșie, iar cele trei stele simbolizează cele trei state: Vatican, City of London și Washington D.C.


4. Dinastia Rothschild: Cea mai influentă familie de pe glob



Rothschild înseamnă în germana veche „scut roșu”. Izaak Elchanan Rothschild, de origine iudaico-germană, născut în 1577, a fost primul membru al acestei familii ce a utilizat numele „Rothschild”. Acest nume se trage de la faptul că acea casă în care a trăit Izaak Elchanan Rothschild era marcată cu un scut roșu. În acel timp casele erau marcate cu simboluri și culori, nu cu numere. Ascensiunea familiei Rothschild pe scena internațională a început în 1744 odată cu nașterea lui Mayer Amschel Rothschild în Judengasse, într-un ghetou din Frankfurt am Main, Germania. El a fost fiul zarafului Amschel Moses Rothschild, născut în 1710. Al treilea fiul al lui Mayer Amschel Rothschild, dintre cei cinci fii ai săi, a fost Nathan Mayer Rothschild (1777 – 1836).

În 1798 Nathan Mayer Rothschild s-a mutat în Anglia unde a început să negocieze la bursa de valori din Londra și a fondat o bancă ce a funcționat sub denumirea „N M Rothschild & Sons”. Ca și alte bănci ale familiei Rothschild, N M Rothschild & Sons oferea credite guvernului pe timpul războiului și al crizei. În 1811, în timpul războaielor napoleoniene, N M Rothschild & Sons a împrumutat fonduri cu care s-au plătit trupele britanice și a oferit diferite subsidii pe care guvernului britanic le-a trimis diferiților săi aliați. În secret, N M Rothschild & Sons l-a finanțat și pe Napoleon Bonaparte și s-a folosit de război pentru a prospera. La începutul bătăliei de la Waterloo, care a avut loc în data de 18.06.1815, Napoleon Bonaparte părea că va învinge, iar acest fapt a fost confirmat guvernului englez de raportul unui curier.

Situația de pe front s-a schimbat însă și curierul a informat guvernul englez de faptul că Napoleon pare că va fi înfrânt de comandantul anglo-irlandez Arthur Wellesley (1769 – 1852). Guvernul englez a ignorat raportul acestui curier deoarece credea că a pierdut bătălia. Viitorul Angliei părea a fi dezastruos. Curierul lui Rothschild a sosit la Londra pe 20 iunie aducând acestuia vestea victoriei lui Wellesley. Aceasta a avut loc cu 24 de ore înainte de sosirea curierului lui Wellesley.

În acest moment, Rothschild a început să vândă acțiunile sale și a răspândit știrea precum că Napoleon a câștigat bătălia de la Waterloo și că obligațiunile guvernamentale vor deveni fără valoare.

Datorită faptului că Rothschild avea o mare reputație de om influent în domeniul afacerilor și era un investitor celebru și respectat, publicul englez a intrat în panică și l-a urmat vânzând acțiunile lor. Vânzarea acestora în masă a rezultat într-un total colaps al bursei de valori din Londra. În acest moment agenții lui Rothschild au început să cumpere obligațiuni și hârtii de valoare la prețuri extrem de mici.

Când mesagerul lui Wellesley a confirmat faptul că Napoleon Bonaparte a fost înfrânt, Nathan Rothschild controla bursa engleză de valori din Londra și deci inclusiv economia britanică. De la această manevră speculativă guvernul a rămas dator familiei Rothschild și încă mai achită plăți acesteia. Nathan Rothschild a fost cel mai bogat membru al familiei Rothschild și cel mai bogat om de pe Pământ.

Cartelul bancar Rothschild deține controlul asupra sistemului monetar global prin intermediul Băncii Reglementelor Internaționale, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, băncile centrale ale țărilor și băncile satelite din Caraibe. Acest cartel stabilește valoarea fiecărei valute de pe Pământ și prin controlul sistemului monetar poate controla toate afacerile din lume, finanțează ambele părți ale războaielor, execută scheme de depopulare a planetei, controlează fabricarea alimentelor și comerțul cu alimente, medicamente și cu celelalte mărfuri ce satisfac necesitățile de bază ale oamenilor.


5. Nicolae Ceaușescu: Dictator ucis ritualic



Stăpânii Lumii au preluat conceptul fiduciar bazat pe Actul Cestui Que Vie 1666 și l-au integrat pe ascuns în sistemul mondial. Pentru a înțelege mai bine modalitatea de funcționare a sistemului mondial doresc sa facem o mică incursiune în istoria României.

Între anii 1947-1989 România s-a aflat în tentaculele monstruoase ale sistemului comunist, un sistem creat de forța malefică a lumii, numită și Oculta Mondială. În anul 1967, Nicolae Ceaușescu a fost ales șef al statului, stat numit pe atunci Republica Socialistă România (R.S.R.). În anul 1968 URSS invadează Cehoslovacia, iar Nicolae Ceaușescu critică această invazie și pentru a-și arăta ostilitatea față de liderii sovietici el încearcă să-și amelioreze relațiile sale cu sistemul capitalist occidental, sistem care se afla pe atunci într-o aparentă și continuă luptă cu sistemul comunist. Sistemul capitalist occidental și sistemul comunist se aflau doar într-o aparentă și continuă luptă deoarece în fapt ambele sisteme au fost realizate și finanțate din aceeași sursă, ele au fost finanțate de Oculta Mondială.

Pentru ca Nicolae Ceaușescu să fie agreat de sistemul capitalist occidental, el trebuia să recunoască cele trei puteri ale acestui sistem: Puterea Ecleziastică aflată în Vatican (Vaticanul nu aparține Italiei), Puterea Militară aflată în Washington D.C. (Washington D.C. nu aparține S.U.A.) și Autoritatea Regală (= Puterea Economică) doar reprezentată de Elisabeta a II-a (= regina celor șaisprezece state cunoscute sub numele de Commonwealth) căci adevărata autoritate regală se află în mâinile City of London (City of London nu aparține Angliei). Autoritatea Regală, care reprezintă și Puterea Economică, este formată din Puterea Bancară, Financiară și Monetară reprezentată de elita internațională a bancherilor. Puterea Bancară este reprezentată de Banca Reglementelor Internaționale (= BRI), bancă fondată în 1930 de familia Rothschild, cu sediul în Basel, Elveția. BRI se aseamănă în construcție cu Banca Vaticanului ceea ce indică faptul că liderul de la Vatican ar putea să aibă o influență asupra BRI. Puterea Financiară aparține de City of London (City of London nu aparține Angliei).

Puterea Monetară este reprezentată de Federal Reserve System cu sediul în Eccles Building, Washington D.C. (Washington D.C. nu aparține S.U.A.).

Primul pas în vederea ameliorării relațiilor lui Nicolae Ceaușescu este invitația făcută de Nicolae Ceaușescu lui Richard Nixon, președintele S.U.A. de atunci, să viziteze R.S.R. Richard Nixon acceptă invitația și vizitează R.S.R. pe data de 2 august 1969. La invitația președintelui american Richard Nixon, Nicolae Ceaușescu vizitează S.U.A. în intervalul 13-27 octombrie 1970. Prin aceste vizite Nicolae Ceaușescu recunoaște puterea militară a sistemului capitalist occidental.

În intervalul 21-25 mai 1973 Nicolae Ceaușescu se află într-o vizită oficială în Italia, prilej cu care se întâlnește cu papa Paul al VI-lea. Prin această vizită Nicolae Ceaușescu recunoaște puterea religioasă a sistemului capitalist occidental.

În urma unei invitații a reprezentanților autorității regale engleze Nicolae Ceaușescu și soția sa, Elena Ceaușescu, se află în vizită la regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii în intervalul 13-16 iunie 1978. Prin această vizită Nicolae Ceaușescu dovedește că dorește să recunoască Autoritatea Regală (= Puterea Economică) a sistemului occidental.

Pentru a recunoște în mod deplin Autoritatea Regală (= Puterea Economică) a sistemului capitalist occidental formată din Puterea Bancară, Financiară și Monetară, Nicolae Ceaușescu trebuia să se împrumute în numele R.S.R. de la elita internațională a bancherilor, elită ce controlează printre alte multe bănci: FMI (= Fondul Monetar Internaţional), BM (= Banca Mondială), BIRD(= Banca Internaţională pentru Reconstrucţie și Dezvoltare). Începând cu 1972 Nicolae Ceaușescu contractează credite de la FMI și BIRD. La împrumuturile contractate, R.S.R. trebuia să plătească dobânzi elitei internaționale a bancherilor ceea ce înseamna faptul că Nicolae Ceaușescu recunoștea Puterea Bancară, Financiară și Monetară a sistemului capitalist occidental. Între anii 1972-1980, Nicolae Ceaușescu a contractat în numele R.S.R. împrumuturi în valoare de 11 miliarde de dolari de la FMI, BIRD și BM.

Pentru aceste datorii R.S.R a trebuit să plătească elitei internaționale a bancherilor dobânzi aferente în valoare de 21 de miliarde de dolari. Din diverse motive, foarte posibil că printre altele și din neștiință și infatuare, Nicolae Ceaușescu a început să ramburseze împrumuturile contractate și dobânzile uriașe aferente acestor împrumuturi. Contractarea acestor împrumuturi uriașe, rambursarea lor și a dobânzilor aferente au cauzat o mare suferință poporului român. Ceea ce Nicolae Ceaușescu nu știa era faptul că achitarea datoriilor este văzută de elita internațională a bancherilor, datorită faptului că aceasta nu mai primește dobânzi, ca o nerecunoaștere a puterii lor și ca o crimă ce trebuie pedepsită în mod exemplar.

Pe data de 31 martie 1989, Nicolae Ceaușescu a anunțat în mod triumfal că R.S.R. a achitat ultima rată din împrumuturile contractate. În cadrul unei sesiuni speciale a Marii Adunări Naționale, convocată în intervalul de timp dintre 17-18 aprilie 1989, deputații au votat în unanimitate o lege care interzicea împrumuturile externe.

Această măsură a fost considerată de elita internațională a bancherilor încă o dovadă a nerecunoașterii puterii lor și ca o lovitură sub centură dată împotriva lor. În consecință, elita internațională a bancherilor ordonă uciderea lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale. CIA (= Central Intelligence Agency), care este un braț al Ocultei Mondiale din care face parte și elita internațională a bancherilor, împreună cu alte servicii secrete au pus în practică destabilizarea R.S.R., prinderea și uciderea lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale ca și aducerea la putere a unei marionete a Ocultei Mondiale: Ion Iliescu. Pe data de 25 decembrie 1989, după înscenarea unui proces, Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost uciși în mod ritualic prin împușcare. Ritualitatea uciderii lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu, rezidă din faptul că ei au fost uciși exact pe data de 25 decembrie, ziua în care creștinii sărbătoresc Crăciunul, numit și Nașterea Domnului (= Isus Hristos).


6. Noul Testament: Interpretare astrologică



Acest lucru denotă faptul că forța care a planificat uciderea lui Nicolae Ceaușescu și a soției sale este o forță care pune accent pe simbolistică și ritual, iar această forță poate fi numai Oculta Mondială. Pentru a înțelege simbolistica acestui ritual trebuie să știi că Isus, în simbolistica Ocultei Mondiale, nu este ceea ce crede majoritatea creștinilor că este, ci el este simbolui Soarelui Luciferian, domn al minciunii și al înșelătoriei celei mai subtile. Citește cu mare atenție ceea ce am scris! Repet cu alte cuvinte: Oculta Mondială îl consideră pe Isus Hristos ca fiind simbol al Soarelui Luciferian. Pentru a înțelege acest aspect trebuie să știi că Noul Testament are două niveluri de înțelegere. Primul nivel de înțelegere al Noului Testament este ceea ce înțelegi la prima lui citire. Al doilea nivel de înțelegere al Noului Testament este codificat și reprezintă interpretarea astrologică a Noului Testament. Prin decodificarea celui de-al doilea nivel de înțelegere rezultă că Isus este simbolul Soarelui.

Soarele este o stea amplasată în centrul Sistemului Solar și nu poate fi considerată nici benefică și nici malefică, în același timp ea poate fi considerată și benefică și malefică. Soarele îți poate oferi lumină și căldură, ceea ce este un lucru bun, însă lumina lui te poate orbi dacă te uiți direct în Soare și căldura lui poate produce incendii dacă această căldură este prea puternică ceea ce se poate considera a fi un lucru rău. În consecință, îi poți asocia lui Isus simbolul Soarelui benefic, care se mai poate intitula Soarele Divin sau îi poți asocia simbolul Soarelui malefic, care se mai poate intitula Soarele Luciferian. Pentru creștinii înțelepți și care cunosc interpretarea astrologică a Noului Testament, Isus este simbolul Soarelui Divin care oferă lumina sa, lumina este pentru oamenii spirituali simbolul înțelepciunii și al luminii sufletești (= Ochiul Magic), și căldura sa, căldura este pentru oamenii spirituali simbolul iubirii și al căldurii sufletești. Pentru creștinii care fac parte din Oculta Mondială, Isus este simbolul Soarelui Luciferian care cu ajutorul luminii sale te orbește pentru ca să nu mai poți vedea adevărul și realitatea, iar cu ajutorul căldurii sale fierbinți îți arde trupul pentru ca să suferi deoarece Soarele Luciferian se hrănește din energia eliberată prin suferință.

Iată câteva informații prin care vei înțelege interpretarea astrologică a Noului Testament și în acest fel înțelegi conexiunea dintre Isus Hristos și Soare.

Multe versete din Biblie sugerează că Isus reprezintă Soarele în interpretarea astrologică. Iată câteva dintre aceste versete:

Isus le-a vorbit din nou şi a zis: Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Ioan 8:12 (n.a. Lumina lumii este în fapt Soarele.)

Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.
Ioan 9:5 (n.a. Lumina lumii este în fapt Soarele.)

El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele şi hainele s-au făcut albe ca lumina.
Matei 17:2

Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; şi peste cei ce zăceau în ţinutul şi în umbra morţii, a răsărit lumina.
Matei 4:16

Alte indicii care demonstrează că interpretarea astrologică este corectă:

12 apostoli ai lui Isus = Cele 12 constelaţii din zodiac (Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, Leul, Fecioara, Balanţa, Scorpionul, Săgetătorul, Capricornul, Vărsătorul, Peştii).

Isus se naşte exact în timpul solstiţiului de iarnă = Începe creşterea înălţimii soarelui deasupra orizontului.

Isus se naşte dintr-o fecioară = În timpul solstiţiului de iarnă („naşterea lui Isus”) constelaţia Fecioara creşte în mod heliac şi apare ca având Soarele la pieptul său. Rezultă: Isus se naşte din fecioară, în sens religios.

Isus merge pe apă = Dacă priveşti în fiecare dimineaţă răsăritul soarelui şi te afli, spre exemplu pe plaja Mării Negre, vei observa că soarele va răsări în fiecare zi într-un alt punct aşa încât el pare deplasându-se pe linia orizontului. Soarele ( = Isus) merge pe apă.

Crucea = Simbol rezultat din unirea celor patru puncte cardinale, nordul cu sudul şi estul cu vestul.

Isus moare exact cu 3 zile înaintea echinocţiului de primăvară = Soarele se află, în mişcarea sa aparentă pe cer, sub ecuatorul ceresc. Soarele a fost învins de întuneric, în sens astrologic. Isus a murit, în sens religios.

Isus învie exact pe timpul echinocţiului de primăvară = Soarele se află, în mişcarea sa aparentă pe cer, exact pe ecuatorul ceresc. Ziua se află în creştere. Soarele a învins întunericul, în limbajul astrologic. Isus a învins moartea, în limbaj religios.

Nicolae Ceaușescu și soția sa au fost uciși de Oculta Mondială în mod ritualic, i.e. exact pe data de 25 decembrie, ziua în care creștinii sărbătoresc Crăciunul, numit și Nașterea Domnului (= Isus), deoarece Oculta Mondială pune foarte mare preț pe simbolistică și dorește întotdeauna să exprime ceva prin simbolistica sa.

Prin uciderea celor doi în ziua de Crăciun, Oculta Mondială dorea să exprime faptul că moartea unui dictator simplu înseamnă nașterea Soarelui Luciferian, i.e. în România va apare Soarele Luciferian care este domn al minciunii și al înșelătoriei celei mai subtile.

Pe această planetă nu există o luptă a Binelui contra Răului, așa cum vor manipulatorii să ne convingă. Pe această planetă există o luptă a Răului Evident împotriva Răului Mascat în bine. Răul evident, în cazul comunismului, a fost sistemul comunist. Răul mascat în bine este sistemul capitalist. Lupta dintre cele două sisteme, dintre sistemul comunist și cel capitalist, a fost lupta răului evident împotriva răului mascat, iar victimele au fost oamenii. Oamenii buni și înțelepți nu luptă împotriva cuiva, ci fac binele deoarece ei știu că devii ceea ce combați. Dacă vrei să combați un boxer trebuie să devii boxer. Dacă vrei să combați un politician trebuie să devii politician. În consecință, cine combate răul devine el însuși rău. Răul nu trebuie combătut, ci expus!


7. România: Corporație integrată în Trustul Global



Noua conducere a României recunoaște Puterea Militară aflată în Washington D.C. (Washington D.C. nu aparține S.U.A.), Puterea Religioasă aflată în Vatican (Vaticanul nu aparține Italiei) și Autoritatea Regală doar reprezentată de Elisabeta a II-a (= regina celor șaisprezece state cunoscute sub numele de Commonwealth) căci adevărata autoritate regală se află în mâinile City of London (City of London nu aparține Angliei) și Puterea Bancară, Financiară și Monetară a sistemului capitalist occidental. Ea recunoaște Puterea Bancară, Financiară și Monetară a sistemului capitalist occidental, prin contractarea de împrumuturi de la instituțiile de creditare și de la bănci, dar și prin plata dobânzilor aferente acestor împrumuturi. Impozitele și taxele pe care le plătesc cetățenii români nu sunt investite în infrastructura țării, așa cum se propagă de politicieni, ci cu acestea se plătesc dobânzile aferente împrumuturilor contractate de România. În prezent România nu mai este o țară, ci o corporație. Toate instituțiile statului sunt înregistrate și listate la Dun&Bradstreet ce este un sistem internațional de identificare al companiilor: UPIK. Mai jos numerele upik de identificare a unor instituții din România:

ADMINISTRAȚIA PREZIDENȚIALĂ
D-U-N-S@ Number: 505059702
Activitate (SIC): 9199

GUVERNUL ROMÂNIEI
D-U-N-S@ Number: 535659026
Activitate (SIC): 9199

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
D-U-N-S@ Number: 503426126
Activitate (SIC): 9229

MINISTERUL JUSTIȚIEI
D-U-N-S@ Number: 366476665
Activitate (SIC): 9221

BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Numărul D-U-N-S@: 552661035
Numele responsabilului principal: CONSTANTIN MUGUREL ISĂRESCU
Activitate (SIC): 6019

Această bancă este o firmă înființată în 1880 și nu aparține nicidecum României, ci familiei Rothschild. Numele adevărat al acestei bănci este „Nathan Rothschild Bank”. Privește sigla acestei bănci! Pe siglă vei vedea inițialele NRB care înseamnă „Nathan Rothschild Bank”. Rothschild înseamnă „scut roșu”. În interiorul siglei acestei bănci se află un scut care este în fapt simbolul familiei Rothschild.

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
Numărul D-U-N-S@: 533373836
Activitate (SIC): 9999

BISERICA ROMANO CATOLICA ILISUA
Numărul D-U-N-S@: 533372878
Activitate (SIC): 9999

MUFTIATUL CULTULUI MUSULMAN CONSTANȚA
Numărul D-U-N-S@: 534166734
Activitate (SIC): 9999

Pentru a înțelege cum funcționează sistemul global și deci pentru a înțelege cum funcționează sistemul în România este important să știm că România este o corporație și nu o țară. Datorită faptului că această corporație are datorii mari și este deci în stare de faliment nedeclarat, politicienii, care sunt în fapt administratorii corporației, au colateralizat oamenii. Colateralizarea oamenilor, în mod succint exprimat, înseamnă că politicienii, pentru a primi împrumuturi de la bănci și instituții de creditare, depun ca garanție proprietățile (= Trust Suveran Real) pe care oamenii le dețin încă de la nașterea lor.


8. Ficționalitatea: Fundamentul sclaviei



Nu există țări, ci doar corporații private, străine, agresive și orientate în mod exclusiv pe profit în bani al căror țel este transferarea averilor oamenilor și a bogățiilor planetei noastre în mâinile proprietarilor acestor corporații prin intermediul sistemului monetar. Angajații acestor corporații care se prezintă a fi președinți, prim-miniștri, miniștri etc. nu sunt autorități, ci numai personalul corporațiilor care ne mint, ne fură, ne dezbină și ne face să ne luptăm între noi pe viață și pe moarte.

Nu există instituții de stat, ci numai firme.

Nu există legi, ci doar regulamente contractuale. Legile sunt drepturi inalienabile deținute de ființele umane. Ele sunt valabile pentru toți oamenii, se bazează pe adevăr (adevăr înseamnă lipsa ficțiunilor deci lipsa unei entități fictive ca spre exemplu persoană legală, instituții fictive, etc.), se oferă în mod automat, nu sunt condiționate în niciun fel, nu pot fi diminuate, ci doar amplificate. Principiile Trustului Global sunt formulate prin bulele papale emise de statul Vatican. Codurile legislative sunt emise de Washington D.C. Aceste coduri definesc termeni, noțiuni, sintagme și concepte pe baza cărora se fac legile. Legile Trustului Global sunt emise de Washington D.C. Supremația asupra interpretărilor acestor legi o are BAR-ul care se află în City of London. Principiile Trustului Global, codurile legislative și așa numitele legi internaționale, legi naționale, interpretarea legilor și UCC-ul se bazează pe supoziții nedovedite și pe ficțiuni. În consecință, acestea nu sunt legi, ci numai regulamente contractuale ale unei corporații. Regulamentele contractuale pot fi respinse printr-o declarație publică și printr-un afidavid făcute de ființa umană prin intermediul persoanei naturale, deci nu prin intermediul persoanei legale, ceea ce conduce la anularea de facto a acestor regulamente.

Nu există limbaj juridic, ci un limbaj codificat care se poate numi limba legaleză.

Nu există președinte al țării, ci numai președinte al corporației România. Candidații la președinția României sunt candidați pre-selectați de către proprietarii corporației. Orice candidat ai alege, acesta va conduce corporația conform agendei proprietarilor acestei corporații.

Nu există guvern al României, ci numai administratori ai corporației.

Nu există funcționari publici, ci numai adjutanți ai administratorilor ce servesc interesele corporației.

Nu există cetățenie deoarece nu există stat. În unele pașapoarte sub titulatura „naționalitate” stă scris „cetățean român”. În alte pașapoarte sub titulatura „cetățenie” stă scris „română”. Pe alte pașapoarte în loc de cetățenie scrie naționalitate sau scrie cetățenie în limba respectivă și lângă aceasta este trecut termenul de naționalitate în engleză și franceză. Pe pașapoartele americane (S.U.A.) nu există cetățenie, iar sub titulatura naționalitate este scris United States of America.

Nu există proprietate privată a oamenilor, deoarece oamenii nu au titlul alodial asupra proprietății lor. Numai titlul alodial certifică cu adevărat că ești proprietarul acelui lucru. Există doar proprietatea privată a celor care conduc Trustul Global.

Nu există bani reali, ci numai bani de debit. Banii nu pot fi unitate de măsură a valorii mărfurilor și a serviciilor deoarece nu există un instrument de măsurare a valorii mărfurilor și a serviciilor. Termenii de „leu”, „euro” și „dolar” sunt termeni abstracți și fără sens adăugați după niște cifre și numere pentru a insinua că este vorba despre unități de măsură. Banii sunt doar cifre și numere. Pe perioada de tranziție spre o societate bazată pe abundeță, gratuitate și resurse, banii trebuie să aibă acoperire în mărfuri, servicii, aur și argint. Mărfurile și serviciile împrumută banilor valoarea lor, iar aurul și argintul oferă stabilitate economică deoarece metalele precum aurul și argintul nu pot fi manipulate așa de ușor precum banii fiduciari care nu sunt acoperiți nici de mărfuri, nici de servicii, nici în aur și nici în argint.

Acoperirea banilor în aur și argint nu oferă banilor valoare deoarece aurul și argintul nu au valoare intrinsecă, ci oferă stabilitate economică pentru că aurul și argintul sunt greu de găsit, sunt greu de extras și sunt greu de prelucrat ceea ce face ca manipularea acestor bani să fie mult mai greoaie decât cea a banilor fiduciari.

În toate timpurile comerțul dintre oameni a fost făcut în mod tradițional prin schimbul de marfă contra marfă. Banii de aur și cei de argint au fost întotdeauna considerați a fi bani reali deoarece ei sunt considerați a fi marfă și deci schimbul de marfă contra acestor bani respectă tradiția tuturor timpurilor. Prin cumpărarea mărfurilor cu ajutorul banilor de aur și argint, titlul de proprietate asupra mărfurilor cumpărate se transferă automat asupra cumpărătorului. În ziua de astăzi nu mai există bani de aur și argint, ci numai bani fiduciari (= fiduciar înseamnă bazat pe încredere) care sunt bani de debit (= bani de tip datorie). Banii fiduciari sunt cifre scrise pe o hârtie, sau pe un material numit polimer, sau bani digitali. Pe acestă hârtie, sau polimer, este scrisă denumirea băncii care a produs acești bani, o serie numerică ce aparține acestei bănci, iar uneori, spre exemplu pe bancnotele euro, există însemnul „©”(= Toate Drepturile Rezervate). Aceste trei însemne și anume denumirea băncii ce a creat bani respectivi, seria numerică și însemnul „©” denotă faptul că banii respectivi aparțin instituțiiei care i-a creat și sunt în fapt un sechestru de tip maritim.

Conform legii amiralității, un sechestru maritim este o pretenție privilegiată asupra unei proprietăți maritime precum un vapor, serviciile prestate de această proprietate sau daunele cauzate de această proprietate. În sistemul jurisprudențial, sechestrul este dreptul creditorului de a reține proprietățile debitorului până în momentul în care datoriile sunt plătite. Atașarea unui sechestru maritim începe la apariția motivului acestei acțiuni și nu va fi eliminat chiar dacă dreptul de proprietate asupra proprietății maritime respective a fost schimbat prin achiziționarea ei în termeni de bună credință.

Ipotecarea este practica prin care un debitor (= împrumutat) oferă o garanție (= colateral) pentru a asigura o datorie sau un debitor, ca o condiție premergătoare împrumutării, are o terță parte ce oferă o garanție pentru acel debitor. Debitorul deține în continuare dreptul de proprietate asupra proprietății oferită drept garanție (= colateral) însă acea proprietate este controlată în mod ipotetic de creditor prin faptul că acest creditor are dreptul de a confisca acea proprietate (= colateralul) dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiunile financiare. Spre exemplu, dacă un consumator semnează un acord de împrumut el poate depune casa sa drept garanție ipotecară (= colateral) până când împrumutul este plătit.

Sechestrul maritim, sau ipotecare maritimă, se mai numește și sechestru tacit sau ipotecare tacită și este diferit de alte tipuri de sechestre (= ipotecări) din legile altor jurisdicții. Sechestrul maritim este secret și invizibil. Sechestrul maritim nu este recunoscut de sistemul jurisprudențial.

În momentul în care cumperi marfă cu bani fiduciari, sechestrul maritim este transferat asupra mărfii cumpărate și deci titlul de proprietate asupra mărfii cumpărate se transferă în mod automat instituției care a creat banii. Altfel spus, cumpărătorul nu este proprietarul de drept al mărfii cumpărate, ci deține cel mult drept de utilizare asupra acelei mărfuri. Acesta este motivul pentru care oamenii nu sunt proprietarii de drept asupra proprietății lor. Unul dintre motivele pentru care UCC (= Uniform Commercial Code) este denumit în termeni colocviali și legea maritimă a comerțului este faptul că banii fiduciari conțin un sechestru de tip maritim.

Nu există oameni pentru țări (= corporații), ci doar entități fictive denumite persoane legale.

Nu există instituții de învățământ, ci numai firme ce se denumesc a fi „instituții de învățământ” în care școlarii, elevii și studenții sunt îndoctrinați și antrenați să slujească în mod loial corporației.

Nu există locuri de muncă, ci numai locuri de sclavie. Loc de muncă înseamnă să poți lua în mod independent toate deciziile necesare, să ai control total asupra calculelor contabile și tot profitul realizat din munca ta să-ți aparțină. „Locurile de muncă” oferite de oligarhia mondială nu sunt locuri de muncă, ci locuri de sclavie.

Nu există datorii publice! Aceste „datorii publice” sunt rezultatul unor calcule pseudo-matematice. Oamenii nu pot avea datorii față de entități fictive precum instituții financiare sau bănci căci ei sunt aceia care produc valoare sub formă de mărfuri și servicii. Oamenii sunt întotdeauna creditori față de aceste entități fictive și nu debitori. Pentru a realiza un profit în bani trebuie în primul rând să recuperezi toate cheltuielile și anume: salariile, materialele, impozitele, taxele, energia electrică etc. În momentul în care ai recuperat toate aceste cheltuieli înseamnă în fapt că nu ai plătit nici salarii, nici materiale, nici impozite, nici taxe, nici energia electrică etc. Banii superbogaților lumii provin din faptul că aceștia nu și-au plătit datoriile. Banii lor sunt în fapt datoriile lor față de societate. Faptul că oamenii sistemului ne ia din bani are ca scop reducerea capacității noastre de a funcționa în lumea creată de ei.

Nu există locație geografică pentru sistem, ci doar adresă. Această adresă este folosită de sistem pentru a transmite ordinele stăpânilor care în principiu sunt ordine de plată a facturilor, a impozitelor, a taxelor sau citații.


9. Trustul Suveran Real: Proprietatea ființei umane



Încă de la naștere copilul, ca ființă umană, deține deja o proprietate, pe care o putem numit Trust Suveran Real, formată din valoarea spiritualo-intelectuală, valoarea forței sale de muncă și valoarea proprietății echitabile. Valoarea spiritualo-intelectuală este o valoare foarte mare deoarece omul poate crea diverse lucrări, invenții, inovații, optimizări ale unor procese de producție, iar toate aceste creații ale unui singur om poate aduce mașinii economice profituri de milioane sau chiar de miliarde de euro. Valoarea forței de muncă este și ea o valoare foarte mare. Firma la care lucrează un om reține 99% din rezultatele muncii acelui om. Salariul, în România, este numai 1% din profitul realizat pe locul de respectiv de muncă. Înmulțește salariul tău cu 100 pentru a afla valoarea în bani a produselor create de tine și/sau a serviciilor oferite de tine într-o singură lună, înmulțește rezultatul obținut cu 12 pentru a afla valoarea în bani a produselor create de tine și/sau a serviciilor oferite de tine pe timp de un an, după care înmulțește rezultatul cu numărul de ani în care ai activat în acea firmă pentru a afla valoarea în bani a produselor create de tine și/sau a serviciilor oferite de tine. În acest fel afli valoarea proprietății exprimate în bani create de tine prin forța ta de muncă.

Valoarea proprietății echitabile este și ea foarte mare. În România, proprietatea echitabilă a unui cetățean român este de cca. 1 ha de pământ. Prețul unui 1 ha de pământ este actualmente (2017) evaluat la cca. 5.000 de euro, însă mai important chiar decât acest preț este valoarea în bani care se poate obține din exploatarea acelui 1 ha de pământ. Pe acea suprafață de pământ se pot cultiva legume și fructe. În acest caz valoarea profitului rezultat din expoatarea acestei suprafețe de pământ este relativ mică. Pe acea suprafață de pământ se pot amplasa panouri solare sau eoliene pentru a obține energie electrică, se pot amplasa sonde de extragere a țițeiului, se pot construi mine pentru extragere de minereu, aur, argint sau alte minereuri prețioase. În acest caz, se pot obține profituri uriașe de pe acea suprafață de teren.

Însumând toate aceste trei valori ale ființei umane, deci valoarea spiritualo-intelectuală, valoarea forței sale de muncă și valoarea proprietății echitabile rezultă o valoare foarte mare care poate fi chiar mai mare de milioane de euro.

Titlul de proprietate asupra Trustului Suveran Real este certificatul medical constatator al născutului viu. Acest titlu de proprietate este un titlu alodial. Termenul „alodial” provine de la termenul „allodium” care la rândul lui este înrudit cu termenii latini „alodis” și „alaude” și înseamnă „proprietate scutită de obligații feudale”. Titlul alodial este titlul asupra unei proprietăți reale, numite proprietate alodială, ce este independentă de orice alt proprietar superior sau senior și este liberă de orice formă de impozitare și taxare. Proprietatea alodială este proprietate suverană și este deținută în mod absolut de proprietarul ei. Proprietatea alodială nu este subiectul niciunei rente, taxe, impozite, servituți sau alte asemenea obligații și nu depinde de vreo acceptare din partea vreunui superior sau senior.

Majoritatea proprietăților din ziua de astăzi se numesc fiefuri simple. În orânduirea feudală fiefurile simple erau denumite feude. Feuda este o proprietate dată în posesiune de către un senior vasalului său cu condiția ca vasalul să recunoască suzeranitatea seniorului și să-i onoreze obligațiile ce decurgeau din această recunoaștere precum: plata rentei și efectuarea de servituți.

În dreptul jurisprudențial (= sistem de drept comun) englez, numai Autoritatea Regală are dreptul la titlul alodial, acest drept se intitulează titlul radical sau alodium, asupra întregului pământ din Anglia ceea ce înseamnă că ea este proprietarul suveran al pământului din Anglia.


10. Trustul Fiduciar: Proprietatea ființei umane exprimată în bani



În următoarele rânduri voi explica în mod succint conceptul de trust fiduciar. Conform interpretării bibliei, interpretare oferită de Papa de la Roma, Pământul și Cerul sunt proprietatea privată a lui Dumnezeu, iar credincioșii sunt fiduciarii acestei proprietăți. Constituitorii trustului ar fi fost profeții care ar fi scris biblia prin faptul că ei ar fi acționat ca niște preferați ai lui Dumnezeu. Isus ar fi fost protectorul Trustului, iar Papa de la Roma se auto-declară a fi locțiitorul său. Bibia este legea Trustului, iar preoții sunt judecătorii. De aceea, toate trusturile din această lume sunt declarate a fi proprietatea privată a Vaticanului și nu pot fi revendicate și nici utilizate de nimeni. În acest mod, toate formele legislative încep cu dreptul ecleziastic. Legea comercială, legea maritimă, codul civil roman și UCC-ul au fost definite de Scaunul Sfânt și de Curia Romană sub epitropia Papei de la Roma.

Papa de la Roma are două sarcini principale. Pe de o parte este cel mai important lider bisericesc, pe de altă parte el este directorul executiv (= Chief Executive Officer = CEO) responsabil cu comerțul internațional. În rolul de fiduciar superior, el conduce Trustul Global. Acest trust este împărțit în trei jurisdicții: Aer, Pământ și Apă. Toate aceste trei jurisdicții sunt împărțite în două domenii: cel al viețuitorelor și cel al morților. Domeniul viețuitoarelor este format din oameni, animale și toate celelalte viețuitoare în al căror trup curge sânge. Morții sunt ficțiunile legale: trusturi, firme, parteneriate etc. Acestea au o responsabilitate limitată. Jurisdicția aeriană aparține Sfântului Scaun.

Ea este universală, globală și funcționează fără a ține seama de preferințele religioase ale indivizilor. Jurisdicția maritimă, cea a apelor, este internațională și reglementează prin legea maritimă chestiunile comerciale maritime. Ea este administrată de templu coroanei britanice, numit și Westminster. Jurisdicția terestră, numită și dreptul pământului, este națională și include toți oamenii vii ca și celelalte viețuitoare. Fiecare jurisdicție terestră are propriul său sistem legislativ. Prin credința falsă că dumnezeul religios ar fi Creatorul Universului, oamenii au pierdut totul.

Ei au pierdut drepturile lor inalienabile, au pierdut dreptul la proprietatea lor privată, au pierdut dreptul de a trăi în mod decent, au pierdut dreptul la prosperitate și au mai pierdut dreptul la libertate.

Important de înțeles este faptul că acest Trust Global aparține tuturor oamenilor vii și este cea mai mare și cea mai bogată corporație din lume. Important de înțeles este faptul că setul de date de pe certificatul de naștere (= CN) ce definește ființa umană, format din numele și prenumele copilului, sexul, data nașterii, locul nașterii, numele și prenumele părinților, etc. nu poate fi proprietatea statului deoarece nu statul le-a creat. Titlul de proprietate asupra proprietății tale este reprezentat de acest set de date. Statul, însă, pentru a prelua proprietatea asupra acestui set de date, transferă acest set de date de obicei pe o hârtie securizată, pentru a da un aspect de autenticitate și siguranță CN-ului, și trece niște date adiționale pe CN: seria, numărul, codul numeric personal (= CNP), numărul actului de naștere și mai adăugă câteva ștampile și semnături. În acest fel, titlul de proprietate ce definește ființa umană a fost înlocuit cu titlul de proprietate al persoanei (titlul de proprietate al persoanei este CNP-ul) care este o entitate fictivă creată de stat, iar statul deține titlul de proprietate al persoanei și ființa umană devine astfel doar posesoare de proprietate. În fapt acesta este furt de identitate.

În acest context este bine să înțelegi diferența dintre proprietar și posesor. Proprietarul deține toate drepturile asupra proprietății sale, în timp ce posesorul deține doar drepturile oferite de proprietar. Să luăm un exemplu concret! Presupun că tu deții titlul de proprietate asupra unui autoturism și ești deci proprietar asupra acestui autoturism. În acest caz tu deții toate drepturile asupra acestui autoturism și deci poți să-l vinzi, poți să-l închiriezi, poți să-l dăruiești cuiva sau poți chiar să-l distrugi. Dacă îl oferi fiului tău pentru a se deplasa de la punctul A până la punctul B și înapoi, asta înseamnă că i-ai oferit dreptul de deplasare cu autoturismul tău de la punctul A până la punctul B și înapoi. Pe durata acestei deplasări fiul tău este posesorul autoturismului tău, însă el nu este proprietarul și deci nu deține dreptul de a-l vinde, de a-l închiria, de a-l dărui și nici celelalte drepturi ce decurg din dreptul de proprietate.

În momentul în care se eliberează certificatul de naștere în arhivele statului s-a născut o persoană, iar ființa umană este declarată pierdută sau moartă, în virtutea Actului Cestui Que Vie 1666, până în momentul în care se anunță autorităților ca ființă vie și își revendică drepturile, proprietățile ei și eventual cere despăguri. Pe numele persoanei respective se deschide un cont, numit cont fiduciar, care este administrat de firma SC DEPOZITARUL CENTRAL SA, D-U-N-S® Număr 565745721, str. Făgăraș 25, București. De pe acest cont corporația România plătește firmelor respective toate facturile românilor, salariile, asigurările sociale precum ajutorul de șomaj, ajutorul social și alocațiile, pensiile, asigurările medicale și datoriile. În actele de identitate se regăsesc, de obicei, două nume scrise cu majuscule, spre exemplu: VASILE BERCEA. VASILE BERCEA nu este nume de om, ci este un titlu de proprietate. Acest titlu de proprietate se referă la contul fiduciar în care se regăsesc banii din cadrul Trustului Fiduciar și Financiar, bani ce exprimă valoarea în bani a Trustului Suveran Real. Oamenii nu au două nume, ci numai un nume. Personajele biblice: Isus, Maria, Iosif, Matei, Marcu, Luca, Ioan au numai un nume. Stăpânii Lumii, care se cred că sunt singurii oameni de pe Pământ, au numai un singur nume. Fiecare papă din succesiunea papală: Petru, Lin, Anaclet, Bonifaciu, Paul, Benedict, etc. au un singur nume. Regii și reginele: Charles, Elisabeta, Mihai, Akihito, etc. au un singur nume.

Certificatul, cert (= cert = sigur) + i (= este) + fi (= fiducie) + cat (= „nivel” cu sensul de valoare) = Fiducie cu valoare sigură.

Cea mai sigură și mai valoroasă fiducie este certificatul de naștere deoarece numai omul poate produce mărfuri și poate oferi servicii în mod direct, prin faptul că el produce aceste mărfuri și oferă aceste servicii, sau indirect, prin faptul că el inventează mașini, automate și roboți care participă la producerea de mărfuri și oferta de servicii. Acesta este motivul pentru care statul confiscă întotdeauna certificatul de naștere în original și îl tranzacționează la bursa de valori.

Pe fiecare cont fiduciar se află milioane de euro care reprezintă valoarea exprimată în bani a proprietății omului respectiv (= Trust Suveran Real). Această cifră de „milioane de euro” pare foarte mult pentru oamenii obișnuiți, însă după cum ai observat din descrierea Trustului Suveran Real, ea nu este deloc atât de mare precum se pare, ci dimpotrivă se poate ca exprimarea în bani a proprietății unui român (= Trust Fiduciar și Financiar) să fie chiar subevaluată.

De pe acest cont, numit cont fiduciar, corporația România plătește firmelor respective toate facturile românilor, salariile bugetarilor și ale celorlalți, ajutorul de șomaj, ajutorul social, alocațiile, pensiile și oferă băncilor bani necesari pentru ca banca să ofere acești bani mai departe celor care doresc să facă un împrumut bancar. Corporația România nu plătește, spre exemplu, în mod direct salariile celor care lucrează la firme private, ci plătește acestor firme o sumă de bani care este suma salariilor ce trebuie plătită de firma respectivă. Această sumă de bani plătită de corporația România firmelor se numește de obicei subvenție.

Facturile pe care le primești prin poștă sunt plătite deja de corporația România și ele sunt în fapt dividentele pe care trebuie să le primești de la firma de utilitate publică.


11. Certificatul de naștere: Persoană legală și fiducie



Să vedem ce se întâmplă în momentul în care se naște un om în România. În loc ca documentarea nașterii unui om să fie simplă și transparentă, ea este cea mai complexă și cea mai secretă procedură pe care ți-o poți imagina. Chiar și numai acest lucru ne sugerează că această procedură a fost rezultatul unei lungi istorii de imoralitate. Această procedură implică un labirint de Trusturi secrete și diferite părți ale legislației care sunt focalizate toate pe revendicarea pe nedrept a proprietății tale.

În Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a ONU (= Organizația Națiunilor Unite) la data de 20 noiembrie 1989, se stipulează în articolul 7 următoarele:

1. Copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibiliului, dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia. 2. Statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie, în special în cazul în care nerespectarea acestora ar avea ca efect declararea copilului ca apatrid.

În momentul nașterii unei ființe umane se naște odată cu ea și o persoană naturală. Persoana naturală, denumită și persoană privată, este o entitate fictivă ce ia naștere în mod natural în momentul nașterii copilului și constă în setul de date ce definește copilul respectiv și anume: numele și prenumele copilului, sexul, data nașterii, locul nașterii, numele și prenumele părinților, etc. Persoana naturală este o persoană suverană care are drepturi inalienabile și proprietate privată formată din teren, locuința sa și mijloace de producție care îi oferă capacitatea de a trăi în mod decent. Persoana naturală este proprietatea privată a ființei umane.

Statul preia setul de date ce formează persoana naturală și îl trece pe o hârtie numită „certificat medical constatator al născutului viu” și mai adaugă alte date precum: CNP-ul, numărul certificatului, semnătura și parafa medicului și alte date adiționale. În acest moment, persoana naturală s-a transformat în persoană legală.

Certificat medical constatator al Născutului Viu este o atestare scrisă ce te identifică, prin nume și alte detalii și mai este o dovadă a faptului că te-ai născut, că ești o ființă umană și că ești în viață. Acest certificat este o dovadă a faptului că ești proprietarul de drept al proprietății tale și că ești beneficiarul Trustului Fiduciar în care mama ta și statul sunt fiduciari. Numele tău este „titlul de proprietate”, iar proprietatea ta este formată din drepturile tale inalienabile, pe care le are orice ființă umană: valoarea spiritualo-intelectuală, forța ta de muncă și proprietatea echitabilă (= corp extins).

Autograful mamei tale, ființele umane au autograf și nu semnătură, dovedește originea proprietății tale. În paranteză fie spus, proprietatea ia ființă înaintea trustului. În dreptul jurisprudențial (= sistem de drept comun), mama ta și statul devin în mod automat fiduciari (= instituție tutelară = administratorul) ai unui Trust Suveran explicit, iar tu devii beneficiarul.

Notă explicativă:
Dreptul jurisprudențial este un sistem juridic dezvoltat pe baza tuturor deciziile luate de instanțele de judecată, spre deosebire de sistemul de drept civil care este dezvoltat cu precădere de Parlament și de Puterea Executivă (= Guvern).

Tu ești deținătorul, aflat în expectanță (= așteptare), de titlu al proprietății tale (= Trustul Suveran Real și Trustul Fiduciar și Financiar) pentru ca să ai dreptul la această proprietate în momentul în care devii major. În România ești considerat a fi major atunci când împlinești vârsta de 18 ani. Imediat după naștere părinților li se spune că trebuie să te înregistreze.

Nu există nicio lege care să oblige părinții să-și înregistreze copiii, însă statul face presiuni asupra părinților amenințându-i cu amenzi pentru cazul în care aceștia nu își înregistrează copiii ținând totodată ascunse motivele înregistrării.

Copilul nou-născut este înregistrat de S.P.C.L.E.P. (= Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor) în registrul nașterii în care se înregistrează și copilul născut mort.

Metodologie din 26.01.2011 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă
Secțiunea a 3-a
Art. 28.
(1)Înregistrarea nașterii se face de structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. (= Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor) sau, după caz, de ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul.
(2)În registrul de nașteri se înregistrează copilul născut viu și copilul născut mort.


Datele copilului nou-născut sunt înregistrate la evidența persoanelor în registru de nașteri în care sunt înregistrați copiii născuți morți pentru ca noul-născut să poată fi declarat a fi mort, iar în locul lui să apară o persoană în loc de ființă umană.

Conform dreptului ecleziastic o proprietate poate fi deținută într-un Trust numai de o ființă umană. La înregistrarea copilului, se determină maternitatea (= filiația față de mamă ca o piesă-pereche a paternității) a copilului. Maternitatea copilului este piesa-pereche a paternității copilului. Prin faptul că mama copilului, în momentul înregistrării copilului ei, își declară numele și prenumele, statul determină astfel maternitatea copilului. Mama copilului este o entitate reală care a dat naștere corpului fizic al copilului, pe când maternitatea copilului este o entitate inventată și fictivă prin care ia naștere un copil ilegitim (= nullius filius) deoarece paternitatea este, fiind întotdeauna incertă, doar presupusă. Presupunerea că printr-un test ADN se poate determina în mod absolut și sigur paternitatea copilului nu este deloc adevărată și este doar o înșelătorie. În fapt, chiar termenul de maternitate (mater = mamă, ni = nu = fără, tate = tată) înseamnă „cu mamă dar fără tată”.

Maternitatea este întotdeauna sigură, în timp ce partenitatea este doar presupusă.
Bouvier`s Law Dictionary 1856

În momentul în care mama copilului își înregistrează copilul mama este considerată a fi un informator care acuză copilul de ilegimitate.

Informator: O persoană care informează sau avansează o acuzație împotriva altei persoane.
Black’s Law Dictionary

Notă: „Black’s Law Dictionary este cel mai utilizat dicționar și unul dintre cele mai prestigioase dicționare din S.U.A.

Dreptul ecleziastic spune că o proprietate poate fi deținută numai de către un bărbat. Deoarece mama nu poate deține proprietatea noului-născut, tatăl nu este prezent și este presupus a fi necunoscut și copilul este încă prematur pentru a putea prelua această proprietate, copilul nou-născut, conceput pe cale naturală, este considerat de stat a fi un copil ilegitim (= nullius filius = bastard) care nu are o tutelă ce poate fi un titular al proprietății copilului. Deoarece copilul nou-născut nu are tutelă preia statul tutela asupra copilului și devine în acest mod titularul proprietății copilului.

Statul și-a revendicat în mod legal dreptul de proprietate asupra proprietății copilului, iar copilul devine un pupil inclus într-un Trust Situs Străin cu sediu în Puerto Rico și care este condus prin compartimentele sale din statul Vatican, City of London și Washington D.C. Cei care locuiesc în Puerto Rico, Vatican, City of London și Washington D.C. sunt considerați a fi rezidenții trustului și de aceea ei nu plătesc impozite și nici taxe.

Reține un aspect foarte important: tot ceea ce înregistrezi în arhivele statului: copil, teren, autovehicul, carte (prin faptul că îi atașezi un ISBN), etc. devine proprietatea statului și tu devii posesorul acestora, deci deții doar drept de posesie, iar statul are dreptul de a te forța să plătești taxe pentru faptul că utilizezi proprietatea lui și face acest lucru în majoritatea cazurilor. În lege se spune numai că așa-numiții contribuabili au obligația de a plăti impozite și taxe și că datorează impozite și taxe, însă nu se specifică faptul că trebuie să le plătești din veniturile tale proprii sau din contul tău personal deoarece ele se plătesc din contul fiduciar. Toate hârtiile de valoare (= bancnote, obligațiuni, acțiuni, instrumente financiare derivate) negociabile trebuie să i se acorde un cod ISIN (codul ISIN este eliberat de Banca Centrală Europeană) sau un cod de identificare național înainte de a fi oferite investorilor. Certificatele de Naștere (CN) și Cardul de Asigurări Sociale (CAS) sunt convertite în titluri guvernamentale de valoare cărora li se acordă un cod ISIN sau un cod de identificare național, după care sunt împărțite în grupe și marcate ca fiind Fond Mutual de Investiții.

După maturizarea lor (= maturizare înseamnă că ele pot produce profituri și deci pot fi vândute), profiturile generate de acestea sunt introduse în Trustul Fiduciar și dacă ești încă în viață, CN și CAS sunt reinvestite. Judecătorii, Clerul și Procurorii sunt interesați de aceste fonduri existente în Trustul Fiduciar. Trustul Fiduciar îți plătește toate datoriile, i.e. facturile, chiria, etc., însă nimeni nu îți spune acest lucru deoarece elitele consideră că acesta este proprietatea lor. Trustul Fiduciar este administrat de Banca Națională a României, al cărei nume adevărat este Nathan Rothschild Bank.

Certificatul medical constatator al noului născut certifică faptul că s-a născut o ființă umană vie. Ofițerul de la Starea Civilă produce, pe baza certificatului medical constatator al Născutului Viu un certificat de naștere. Pe baza acestui certificat se creează un certificat de naștere (= CN) care certifică o naștere. Întrebarea este:

A cui naștere este certificată de CN?

Dacă CN era denumit „Certificat de naștere a copilului” atunci acest certificat certifica nașterea copilului. Dacă CN era denumit „Certificat de naștere al copilului” atunci acest certificat certifica faptul că CN aparține copilului respectiv. Pe CN stă scris „date privind copilul” și nu „datele copilului”, iar prin aceasta se confirmă faptul că datele au fost obținute de cineva care a privit acest copil, însă ele nu ar aparține copilului respectiv. CN nu certifică nașterea copilului, ci certifică nașterea unei persoane legale, i.e. nașterea unui set de date, care este în același timp un contract, o firmă și o fiducie. Certificatul de naștere certifică faptul că proprietatea noului-născut (= Trust Suveran Real) a fost înregistrată ca titlu de valoare.

Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civilă
Capitolul VI - Conținutul și forma actelor de stare civilă
Art. 60
(3) Pe actele de stare civilă se va imprima o tentă de culoare, astfel: albastră pe cele de naștere, roz pe cele de casătorie și cenușie pe cele de deces, având la mijloc stema României.

Fundalul certificatului de naștere este albastru deoarece persoana legală este subiectul UCC-ului, denumită și legea maritimă sau legea amiralității. Culoarea albastră simbolizează legea maritimă. Copilul nou-născut este considerat de sistem ca o marfă, mai precis el este considerat ca un mijloc de producție, ce a fost livrată și depozitată în spitalul în care s-a născut. Certificatul de naștere este un fel de certificat de depozit care se eliberează în schimbul livrării și depozitării unei mărfuri.

Certificatul de depozit este considerat un titlu ce poate fi un instrument negociabil folosit pentru finanțare, iar depozitul (n.a. marfa livrată și asigurată) este asigurarea.
Black’s Law Dictionary.

Certificatul de naștere în original se depune la Trezoreria Statului care se află în Banca Națională a României (= Nathan Rotschild Bank).

Certificatul de naștere în copie se oferă părinților copilului nou-născut. Pe baza certificatului de naștere în original se creează o obligațiune (= un bond) care este vândută Statului Vatican prin intermediul Băncii Mondiale, a băncii centrale a tuturor băncilor centrale: BRI din Basel, Elveția și a Fondului Monetar Internațional pentru a fi negociat la bursa de valori, de obicei în City of London sau la New York Stock Exchange în vederea obținerii de împrumuturi. Aceasta se numește colateralizare. Statul oferă un colateral (= o garanție) băncilor pentru a obține împrumuturi. Persoana respectivă devine astfel fiduciarul unui Trust Situs Străin, iar beneficiarul devine o putere străină.

BRI, bancă ce seamănă în construcție cu Banca Vaticanului, este o bancă al cărei proprietar secret este Vaticanul.

În această bancă se află valoarea în bani a Trustului Mondial, iar constituitorul Trustului Mondial este Papa de la Roma. Denumirea de „Papa” vine de la faptul că el este considerat părintele care deține tutela asupra tuturor oamenilor.

În același timp prenumele tău și numele de familie este înregistrat ca denumire comercială și aparține corporației România. În Codul Civil, capitolul I, secțiunea 1, articolul 2576, se spune foarte clar faptul că numele aparține corporației România și nu omului respectiv.

(1) Numele persoanei este cârmuit de legea sa națională.
Codul Civil, Art. 2576

Deoarece numele și prenumele persoanei este înregistrat ca denumire comercială, ele sunt protejate de lege. În Codul Civil, Articolul 254, se stipulează faptul că numele persoanei este protejat de lege.

(1) Cel al cărui nume este contestat poate să ceară instanței judecătorești recunoașterea dreptului său la acel nume.
Codul Civil, Art. 254

Prin faptul că certificatul tău de naștere, care este în fapt titlul tău de proprietate, se vinde și se negociază, tu ai fost monetarizat, i.e. ai fost transformat în valoare monetară. De aceea există expresia „capital uman”. Capitalul uman reprezintă proprietatea omului respectiv exprimată în bani formată din valoarea spiritualo-intelectuală, forța sa de muncă și proprietatea echitabilă. Deoarece corporația România se află în stare de faliment nedeclarat statul a colateralizat populația, i.e. statul a preluat proprietățile populației drept garanție și le oferă drept garanție, i.e. colateral, instituțiilor de credit și băncilor în schimbul împrumuturilor.

Prin certificatul de botez se înregistrează sufletul noului născut în Trustul Global creat de Papa de la Roma care este constituitorul Trustului Global și în acest fel se consideră că sufletul acestui nou născut aparține constituitorului. Toate certificatele de botez din lume sunt în fapt certificate catolice. Creștinii se auto-denumesc ca fiind creștini deoarece ei afirmă prin această denumire că îl urmează pe Isus. A boteza copiii nu este creștinește deoarece cel botezat trebuie să fie matur pentru a putea încuviința în cunoștință de cauză botezarea lui. Amintește-ți! Isus nu a fost botezat când era copil, ci când a fost matur. A fi botezat în biserică nu este creștinește deoarece Isus a fost botezat în plină natură în râul Iordan. Isus s-a lăsat botezat în natură deoarece natura este adevăratul templu al lui Dumnezeu.

A fi botezat în biserică, biserica este o instituție religioasă al cărui șef suprem este auto-denumitul Pontifex Maximus (= Papa de la Roma), înseamnă recunoașterea că sufletul tău aparține Papei deoarece Papa revendică toate sufletele de pe Pământ în bulele sale papale. Nu este creștinește să oferi sufletul tău unui om căci Isus nu a făcut acest lucru. Nu este creștinește să te lași botezat într-o apă stătătoare și nicidecum într-o cristelniță deoarece Isus s-a lăsat botezat într-o apă curgătoare, el s-a lăsat botezat în râul Iordan.

A titula copilul la botez cu expresia „rob al lui Dumnezeu” nu este nici acest lucru creștinesc deoarece nici lui Isus nu i s-a spus acest lucru. Dumnezeu nu are nevoie de robi. El ne-a creat pentru a fi liberi și fericiți.

Nu este creștinește să obții un certificat de botez, acest certificat certifică faptul că sufletul celui botezat aparține constituitorului Trustului Global care este Papa de la Roma, deoarece Isus nu a obținut niciun certificat de botez. Pe certificatul de botez vei observa că numele oamenilor sunt scrise cu majuscule ceea ce înseamnă că este vorba despre entități moarte sau fictive (= persoane) căci numai entitățile moarte sau fictive se scriu cu majuscule. Scrierea numelui cu majuscule înseamnă că persoana respectivă are statul „Capitis Deminutio Maxima” ceea ce înseamnă persoană fără drepturi inalienabile. Aceste nume înscrise în acte sunt în fapt nume de firme ce sunt înregistrate în Trustul Global.


12. Ființa Umană și Persoana: Din Creditor în Debitor



În fapt, Divinitatea și mama ta au pus bazele Trustului Suveran Real prin faptul că Divinitatea ți-a oferit în dar sufletul și spiritul tău, deci ți-a oferit valoarea spiritualo-intelectuală, și proprietatea echitabilă, iar mama ta a născut trupul tău fizic, deci ți-a oferit în dar valoarea forței tale de muncă. Divinitatea și mama ta sunt fondatorii Trustului Suveran Real care este proprietatea ta de drept și în virtutea căruia în viitor devii creditor. Ca om privat tu ești Executor și Beneficiar al acestui Trust, iar toți funcționarii statului care sunt legați prin jurământ sunt Fiduciari Publici (= administratori ai Trustului). Deoarece România este o corporație, deci un Trust Străin, și statul deține titlul legal (= certificatul de naștere) asupra proprietății tale, persoana deține numai „titlul echitabil (= drept de folosință)”. Persoana este o creație a unui stat îndatorat și în stare de faliment nedeclarat și deci ea devine un debitor.

Orice om care, din neștiință sau din greșeală, preia responsabilitatea pentru persoana creată de stat și pentru datoriile acesteia pășește în rolului statului și devine în felul acesta fiduciar (= administratorul Trustului), în consecință devine debitor.

Oamenii devin prin înregistrare angajații corporației România și debitori pentru unui cartel bancar privat sprijinit de un barou de avocați. Totdeauna când utilizezi rolul fictiv de persoană, care are un nume corporatizat deci un nume de firmă, vei primi note de plată sub formă de facturi, impozite, taxe, amenzi, etc. pe care angajatul statului (= tu ca persoană), este obligat să le achite. Această mare escrocherie, care se bazează pe faptul că ființa umană ar fi identică cu persoana și se finalizează prin furtul proprietății tale (= Trust Suveran Real), se bazează pe presupunerea falsă că ea nu poate fi dovedită în realitate. În fapt însă, ființa umană nu este totuna cu persoana. Acest lucru se poate dovedi într-un mod foarte simplu. Dacă ființa umană distruge actele de identitate (= persoana), ea nu va muri, iar atunci când ființa umană moare, persoana este „ucisă” de sistem prin faptul că pe certificatul de naștere se pune o ștampilă cu mențiunea „DECEDAT”. În consecință ființa umană și persoana sunt două entități total diferite. În plus, tu nu ești mort, așa cum este declarat de sistem, ci în viață și deci ești proprietarul de drept al proprietății tale (= Trust Suveran), iar conform Actului Cestui Que Vie 1666:

Dacă presupusul om mort dovedește că este în viață, atunci Titlul îi va fi înapoiat.

Un om viu are o „zi de naștere” (= aniversare), dată la care a fost adus pe lume de mama sa, pe când o persoană este o entitate fictivă creată de sistem și are o „data nașterii”, dată în care a fost înregistrată în catastifele sistemului. Deseori aceste două evenimente au date diferite.

Mama ta, odată cu nașterea ta, a fondat prin acordul public fiduciar un Trust Suveran Real în care tu ești proprietarul și beneficiarul, iar statul și mama ta sunt fiduciarii. Conform legii fiduciei, fiduciarii trebuie să preia responsabilitatea fiduciară și să-și execute treaba astfel încât proprietatea fiduciară să fie asigurată și să prospere. Înșelăciunea cu certificatul de naștere a produs un Trust Situs Străin (denumit anterior Trust Cestui Que Vie) și prin această mutare totul s-a inversat. Acum statul este proprietarul și beneficiarul, iar persoana legală, căci ființa umană a devenit acum persoană legală devine fiduciar. Un Trust Situs Străin este fondat pe legi străine și are scopul ca fiduciarul să fie declarat non-rezident și deci devine impozabil. Prin aceasta toți oamenii au devenit angajații unei corporații, căci numai astfel există obligația de a plăti impozite. Acești angajați trebuie muncească pentru sistemul bancar privat și să ramburseze datoriile publice. Acest sistem protejează și menține interesele sistemului bancar privat printr-o breaslă care se auto-intitulează International Bar Association (= IBA), numită și BAR, în care se regăsesc baroul de avocați. Uniunea Națională a Barourilor din România (= UNBR) este doar un compartiment al IBA. Chiar denumirea din limba română de barou (= bar + ou) ne spune că baroul este un ou, deci o creație, al BAR-ului. Toate barourile sunt conexate direct la IBA și la Inns of Court din City of London.

Inns of Court este termenul folosit pentru cele patru barouri „The Honourable Society of the Inner Temple”, „The Honourable Society of Middle Temple”, „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn”. „The Honourable Society of the Inner Temple” și „The Honourable Society of Middle Temple” se află în City of London, iar „The Honourable Society of Gray's Inn” și „The Honourable Society of Lincoln's Inn” se află în apropiere de City of London. Termenul „inn” din limba engleză se poate traduce în românește prin următoarele cuvinte și expresii: birt, cârciumă de țară, han, ospătărie, școală de avocatură, școală de barou și școală de drept. Clădirile și toate celelalte edificii în care Inn-ul își desfășoară activitatea se numesc Hospitium care este un termen din care a apărut cuvântul românesc ospiciu. Cuvintele vorbesc de la sine! Niște indivizi care se ocupă tot timpul cu minciuni, înșelăciuni, escrocherii și crearea de entități fictive nu pot fi în deplinătatea facultăților lor mentale.


13. Eliberarea din Matrix



Matrixul terestru, în care oamenii sunt întemnițați, s-a format prin crearea de entități fictive și folosirea acestora în detrimentul entităților reale. După cum am observat, în societatea noastră există pe de o parte entități reale precum: oameni, bogății naturale, mijloace de producție, mărfuri, locații geografice, drepturi inalienabile etc., pe de altă parte există entități fictive create de om precum: instituții statale și non-statale, persoane legale, bani, adresă, drepturi colorate (drepturile colorate au doar culoarea legii, nu însă și spiritul legii) etc. Primul pas ce trebuie făcut pentru a ne elibera din matrixul terestru este conștientizarea faptului că entitățile reale nu sunt identice cu entitățile fictive: omul nu este identic cu persoana legală, valoarea bogățiilor naturale și a mărfurilor nu este aceeași cu prețul lor, locația geografică a adăpostului tău nu este totuna cu adresa ta, drepturile inalienabile nu sunt identice cu drepturile create de om, etc. Al doilea pas ce trebuie făcut pentru a ne elibera din matrixul terestru este renunțarea parțială, pe termen scurt, la entitățile fictive și renunțarea totală, pe termen lung, la aceste entități. Pe termen scurt trebuie să facem în așa fel încât toate aceste entități fictive să lucreze în mod exclusiv numai și numai în favoarea ființei umane. Asta înseamnă preluarea puterii asupra acestor entități fictive. Spre exemplu, ființa umană trebuie să fie proprietara de drept a persoanei legale și să fie împuternicită să o activeze sau să o dezactiveze în funcție de doleanțe. Banii trebuie, pe termen scurt, să fie dublu acoperiți, atât de mărfuri și servicii cât și de aur. Ei trebuie să fie folosiți numai pentru crearea abundenței și a gratuității. Pe termen lung, banii trebuie eliminați, iar economia trebuie să se bazeze pe abundență, gratuitate și resurse.

Printre metodele de a ne elibera din matrixul terestru face parte și posibilitatea de a deveni proprietarii de drept ai proprietății noastre private formate din valoarea spiritualo-intelectuală, forța noastră de muncă și proprietatea echitabilă (= corp extins = tot ce este necesar pentru a trăi în mod decent) și de a prelua afacerea personală în propriile mâini. În acest mod, contul fiduciar se poate încărca pentru a îți putea plăti toate datoriile publice precum: facturile, chiria, impozitele, taxele, amenzile etc. Pentru acest lucru există soluții legale. Aceste soluții le voi numi remedii.

Iată câteva dintre aceste remedii:

1. Prezentarea ființei umane
2. Afidavit de suveranitate
3. Mandat de împuternicire
4. Afidavit public de dezmințire
5. Contract de adeziune
6. Acord de cauțiune
7. Completarea fișei financiare UCC-1
8. Notificarea trezoreriei

REMEDIUL I: Prezentarea ființei umane
În fața autorităților oamenii pot renunța la a se mai prezenta prin intermediul persoanei legale și se pot prezenta prin intermediul persoanei naturale care este în fapt proprietatea privată a ființei umane.

REMEDIUL II: Afidavit de suveranitate
Printr-un afidavid de suveranitate ne vom afirma în mod public suveranitatea noastră.

REMEDIUL III: Mandat de împuternicire
Printr-un mandat de împuternicire persoana legală oferă toate drepturile sale persoanei naturale care este proprietatea privată a ființei umane.

REMEDIUL IV: Afidavit public de dezmințire
Printr-un afidavid public de dezmințire vom contesta toate presupunerile pe care se bazează trustul global.

REMEDIUL V: Contract de adeziune
România nu este o țară, ci o corporație. În consecință, așa numitele-legi naționale sunt în fapt condiții contractuale pe care le poți accepta în totalitate, le poți accepta în mod parțial sau le poți respinge în totalitate. Este bine să-ți faci un contract de adeziune pe care să-l oferi partenerului comercial, spre exemplu corporației România, pentru a putea face o contraofertă și pentru a cere despăgubiri.

REMEDIUL VI: Acord de cauțiune
Acordul de cauțiune (engl: security agreement) este un acord în scris încheiat între partea securizată (= persoana naturală= proprietatea privată a ființei umane) și numele înregistrat (= persoana legală care este în fapt debitor). Prin acest acord punem un sechestru pe proprietatea noastră astfel încât acel ce dorește să ia ceva din această proprietate trebuie mai întâi să plătească o cauțiune. Cauțiunea va fi însă foarte mare.

REMEDIUL VII: Completarea fișei financiare UCC-1
Prin completarea fișei financiare UCC-1 declarăm public faptul că am pus sechestru pe proprietatea noastră. Prin acest sechestru revendicările entităților fictive asupra unei părți a proprietății noastre sau asupra întregii noastre proprietăți devin imposibil de a fi impuse.

REMEDIUL VIII: Notificarea trezoreriei
Proprietarul trebuie să notifice Secretarul de Stat responsabil cu Trezoreria și să-i transmită faptul că în viitor el își va administra afacerile în regie proprie.

Notă explicativă: În rubrica „remedii” sunt prezentate modele de acte necesare în vederea recuperării suveranității oamenilor. Este posibil ca la început aceste acte să nu fie luate în considerație de oamenii „autorităților”. Cu toate acestea, dacă mulți oameni își vor face astfel de acte, oamenii auto-denumitelor autorități vor afla și unii dintre ei, să sperăm că mulți, se vor informa și vor înțelege faptul că ele sunt corecte, sunt în conformitate cu adevărul și chiar și cu legile actuale. În acest fel se va petrece o schimbare de mentalitate în societate și în viitor aceste acte vor fi recunoscute în societatea noastră.

Actele de suveranitate se pot autentifica la notar, însă aceasta autentificare nu oferă valabilitate actului, ci este menită să-o întărească. Întărirea valabilității acestor acte se mai poate face și prin folosirea a doi martori. Valabilitatea actului este dată de autograful suveranului. Suveranul nu are semnătură, ci autograf. În consecință, nu este neapărat nevoie de autentificare notarială și nici de folosirea a doi martori, acestea fiind opționale.

17.05.2017
Mihail Homerillum


E-Mail: M.Homerillum@Foc-în-Agora.Eu


Copyright@2016 by Foc în Agora


Termeni şi condiţii